Cruel Summer

Capitolul 6

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Seattle

30 iunie 2022

Apuc cu mâna dreaptă cana de cafea, ducând-o la gură, iar în același timp am privirea focusată în ziarul aflat pe blatul din bucătărie. Anunțul ce l-am depus la o agenție tocmai ce a fost postat în această dimineață. Au inclus toate cerințele mele, iar acum tot ce pot face este să aștept să mă sune persoanele interesate de a ocupa acest post. Și, bineînțeles, să sper că nu îmi voi pierde timpul căutând, ca în final să nu găsesc pe cineva care să se potrivească descrierii oferite.

Astăzi e a doua zi de lipsă de la muncă, mai mult ca sigur voi lipsi și mâine. Însă, sper ca de luni, după weekendul ce vine, să mă pot întoarce la programul obișnuit. Bine, nu depinde de mine, cât de micuța Autumn și de reacțiile de după anunțul apărut în ziar. Și nu e vorba că sunt atât de doritor să mă întorc la birou, îmi pot face foarte bine treaba chiar și de acasă. Însă, unul din asociații firmei pentru care lucrez mi-a trimis mesaj prin secretară că are un nou caz pentru mine și că trebuie să mi-l prezinte personal.

Nu știu dacă este o scuză sau cazul este confidențial și foarte important, însă vreau să-mi păstrez locul de muncă și de asta trebuie să mă întorc cât mai curând. Mă tem că în caz contrar s-ar folosi de absența mea și de cazurile ce le-am refuzat, iar prin influența clienților lor, m-ar da foarte ușor afară. Chiar și în ciuda celor zece ani de când lucrez la ei. Iar asta ar fi rău pentru mine. Mi-ar fi greu să o iau de la capăt în altă parte și orarul ar fi diferit, aș fi supus la mai mult stres și toți m-ar lua ca pe un începător. Nu m-aș putea învoi atunci când Autumn ar avea nevoie de mine.

Brusc, telefonul începe să sune. Privesc la ceasul din perete. E de-abia opt și jumătate. Deși sper să fie un apel legat de anunț, nu-mi fac speranțe. Îmi vine greu a crede că persoana perfectă pentru a fi bona perfectă a lui Autumn s-a trezit așa de dimineață, a citit anunțul și a și sunat. Cel mai probabil este un apel legat de muncă...

— Chase Lyons la telefon, răspund la telefon, prezentându-mă.

— Bună dimineața, domnule Lyons! Vă sun în legătură cu anunțul din ziar, cel legat de bonă cu talent în ale dansului.

Surprinzător, anunțul a avut efect și uite cum la prima oră sunt sunat. Iar doamna sau domnișoara în cauză a pus punctul pe aspectul cel mai important.

Da, fiica mea încă are gândul de a învăța să danseze. Și cum vreau să reduc interacțiunile ei cu persoane ce ar putea avea o influență proastă, am vrut ca bona cu care va sta să se priceapă la asta și să-i îndeplinesc dorința.

— Cum vă numiți? o întreb, neștiind cum să continui discuția și cum să ajung la a o ruga să vină acasă la noi pentru interviu și pentru a o cunoaște pe Autumn.

— Vanessa Russel... rostește parcă forțat și asta mă determină să pun întrebarea:

— Doamnă Russel... când credeți că ne-am putea întâlni?

— Oricând puteți dumneavoastră. La momentul actual nu am ocupație și sunt disponibilă la orice oră.

Nu știu dacă mi se pare mie sau e indiferentă. Vorbește grăbit și parcă vrea să scape cât mai repede de interviu.

— Peste două ore ar fi perfect, numai bine s-ar trezi și Autumn. O să vă trimit printr-un mesaj adresa, ne vom întâlni într-un parc, un mediu neutru.

Nu pot să o invit la noi acasă, având în vedere că nu știu dacă va rămâne ca bonă, nu îi știu intențiile și cum este cu adevărat. Prin telefon nu pot afla nimic despre o persoană, trebuie să o văd în fața mea, să îi observ reacțiile și să o analizez ce tip de om ar putea fi.