Elio, Cinthya, ori Tommy: lumina, vulnerabilitatea ori macabrul. Elio se înfurie repede, Cinthya e dominată de sensibilitate sub o mască a puterii, iar Tommy nu face altceva decât să învârtă cuțite în rană (la propriu, sau la figurat?) în timp ce pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Numele ei este Cinthya. Numele ei este Lună. Îi plac plimbările în timpul nopții și să admire vântul: adică lucrurile care nu se văd, dar se simt.
Nu a văzut dintotdeauna limpede și a înțelege unele lucruri, cu atâta mai puțin. Lăsată condusă de emoții, a făcut cum am făcut și noi: ne-am renegat identitatea, ne-am subjugat demnitatea și ne-am lăsat controlați de robia fricii.
Am rătăcit și am evitat adevărul. Am închis ochii, atunci când mai degrabă ar fi trebuit să îi ținem deschiși. Ne-am înțesat inima cu răceală, am adunat mai multe cărămizi în sufletul nostru. Ne distrugem. Nu ne mai iubim. Nu mai iubim. Ce facem?
Un trecut, un prezent și un viitor. O capsulă a timpului într-un carusel al emoțiilor. Cartea ,,Ce faci când nu te înțelege nimeni" va fi un tunel, va fi o peșteră, va fi un loc în care poate îți e frică să pătrunzi înăuntru, sau poate chiar inversul: mergi cu încredere înainte, deoarece știi că măcar există Cineva care te poate înțelege, chiar și atunci când nici măcar tu pe tine nu te înțelegi.
Unii, însă, trăind în noapte, lumina de la capătul tunelului nu o mai pot observa. Cum să mai spui că există?
- O carte dedicată celor care se pot regăsi în acest personaj aparent fictiv. Acest personaj cu un trecut îmbrăcat în tremurul copacilor și uitat de norii văzduhului. Cinthya poți fi Tu la trecut, sau Tu la prezent. Nu știu nici cine ai fost, nici cine ești în momentul de față, dar ceea ce pot să spun e că nicio ființă omenească nu a trăit o viață perfectă, lipsită de greșeli și nepătată de imperfecțiuni. Această carte este dedicată și pentru mine. -
De la Adam și Eva, de la începutul veacului, de când șarpele a râvnit, de când din țărână ne-am plămădit, lumea aceasta stă sub un nor al fărădelegilor, moravurilor ușoare, minciunilor, dezlegărilor, rupturilor. De aceea am ajuns în stare în care suntem. Înotăm în inconștiență, însă inima tot ne bate. Calamități peste catastrofe, furtuni și dezastre și totuși... tot ne închidem ochii.
De aceea societatea a ajuns în depravare și problemele fără de rezolvare.
Poate că Luna nu e la fel de importantă ca Soarele, dar fără ea nici Soarele nu ar fi. Mereu există un echilibru care încă menține ușor balanța, dar ce se întâmplă când totul devine un haos? Și mai ales în capul nostru? În inima noastră?
- Cartea aceasta este pentru fiecare dintre noi, deoarece trăind în lume: nimeni nu a ajuns până acum a trăi într-o puritate veșnică fiind țărână. Toți ne-am găsit în acel punct al disperării la un moment pe traseele întortocheate unde-am rătăcit. -
Eu voi prezenta perspectiva mea a faptului: ce faci când nu te înțelege nimeni. Repet: total din perspectiva mea.
Însă... am o întrebare... mult mai importantă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
