Joc cu dragostea la risc

Capitolul 3

Perspectiva lui Jacob

Încă de când am ajuns la acest liceu mi se tot vorbește de o elevă model, fără absențe și mereu pregătită la ore. O anume Sofia, frumoasă și inteligentă, căreia îi place să se implice în orice activitate. Este șefa clasei a XII-a D și totodată șefa Consiliului de elevi. Abia așteptam să o cunosc, să îi văd abilitățile, mai ales pentru că înțelesesem că îi place engleza și merge la multe olimpiade, și în sfârșit aveam ocazia. Urma să am oră la clasa ei, însă eram încă de pe acum sigur că nu voi putea vedea implicarea și tenacitatea Sofiei întrucât știam exact cum vreau să încep activitatea la această clasă.

În momentul în care am intrat, privirea mi-a căzut pe o fată frumoasă, brunetă cu părul ondulat și niște ochi superbi. Uitasem deja și de Sofia și de testul pe care urma să îl dau. Am încercat tot mai mult să o ocolesc, dar mereu îmi atrăgea atenția. Era superbă, nu mă puteam abține să nu îi mai arunc câte o privire. Avem în minte cu totul și cu totul o altă metodă de a face cunoștință cu ei, testul era pentru a vedea la ce nivel sunt, ce trebuie să lucrez mai mult cu ei, pe ce să mă axez mai mult, dar în momentul în care o văzusem pe brunetă, voiam să aflu cât mai repede cum se numește și mi-am schimbat planurile. Le-am propus să facem cunoștință, i-am rugat să spună ce le place lor să facă în timpul liber sau cum s-ar caracteriza, ce ar vrea să urmeze în viitor, în ideea de a afla mai multe despre acea fata de pe rândul de la geam, banca a treia. I-am lăsat să aleagă de unde începem prezentările așa că am ajung greu pe rândul ei. Și până să ajungem, nici nu am ascultat foarte atent ce au spus ceilalți.

Se pare că este acea Sofia de care toți profesorii vorbeau cu interes în cancelarie, și acum realizez că s-au înșelat. Sofia nu este frumoasă, este superbă, iar după ușurința cu care se exprimă pot spune că este inteligentă. Fata asta mi-a stârnit interesul, nu mă puteam abține să nu mă uit la ea și... nici nu mă interesa câți elevi sunt în clasă. Am încercat după oră să mă adun, să îmi alung din minte privirea ei, însă încă mă bântuia. Așa mari și pătrunzători erau acei ochi căprui.

Mă plimbam prin fața liceului, în drum spre o cafenea în timp ce o văd. Era grăbită, dar la fel de frumoasă, trebuia să o opresc, să îi vorbesc. Am grăbit și eu pasul, iar ea neuitându-se pe unde merge s-a izbit în mine. O da, asta trebuia să se întâmple. Își ridică privirea și deja simt cum m-am pierdut în ochii ei. Nu cred că e bine ce fac, este eleva mea și aș risca prea mult să mă gândesc în alt fel decât profesional la relația mea cu ea. O privesc insistent încercând să îmi alung gândurile și îi zâmbesc inocent. Îmi aruncă aceiași privire, iar când a început să vorbească, mă simțeam deja în altă lume, o lume în care eram doar noi, totul dispăruse din jur. Nu îmi mai păsa cât de frumos cântau păsările sau că soarele aproape mă orbea, conta doar ca era Sofia în fața mea, cu emoții ce e drept, gingașă, firavă și totuși impunătoare.

- Îmi...îmi cer scuze, nu mă uitam pe unde merg.

- Nu e nimic, Sofia, se întâmplă, dar unde te grăbești așa?

- Mă duceam spre casă, trebuie să rămân cu verișoara mea mai mică pentru că mama se grăbește să ajungă la serviciu.

Acesta era momentul în care puteam afla unde stă, puteam chiar și să o conduc spre casă, să mai petrec puțin timp în compania ei. Cafeaua mea putea să mai aștepte, așa că mai grăbit decât a fost ea, o întreb:

- Unde stai? Inițial evitase să răspundă, dar eu tot am insistat, iar când mi-a spus adresa, am rămas uimit să aflu că locuim pe aceeași stradă. Și totuși, cum de nu am văzut-o vara asta?

Stau acolo încă din luna iunie și nici măcar o persoană care să îmi atragă atenția, da păi dacă era ea, sunt convins că o remarcam din prima. Curios să aflu motivul pentru care toată vara nu am văzut-o întreb în timp ce ne îndreptăm spre mașina mea:

- Serios? Acolo stau și eu din vară, cum de nu te-am văzut niciodată?

- Păi, vara aceasta am fost plecată în Franța. Răspunde în timp ce eu îi deschid portiera mașinii.

- Da, spuneai tu că îți plac călătoriile.
Exact, reținusem fiecare cuvânt pe care îl spusese la oră, mă interesa așa mult să aflu totul despre ea. Mă comportam exact ca un obsedat, eram obsedat de ea, însă nu se putea altfel. Este de-a dreptul minunată. Se uită surprinsă la mine. Era surprinsă oare că am reținut toate astea din prima zi? Da, poate ar trebui să mă abțin și să nu mă mai dau așa tare de gol, nici măcar nu știu ce gândește ea despre mine. Și totuși îmi răspunde:

- Părinții mei sunt divorțați și vara aceasta am petrecut-o cu tata în Franța.

Auch, deja am atins un subiect delicat, despre care sigur nu îi face plăcere să vorbească, abia am cunoscut-o și am dat-o în bară. Oricum, regret că nu am avut șansa să o cunosc încă din vară, probabil alta ar fi fost situația. Poate așa mi-ar fi fost mai ușor să refuz postul de profesor și aș fi avut șansa să mă aproprii mai mult de ea.

- Acum se explică, și îmi pare rău pentru că am atins un subiect mai delicat, despre care probabil nu îți face plăcere să vorbești.

- Nu este problemă, nu aveați de unde să știți.

La radio era „Everytime we touchp și părea că Sofiei îi place. Timidă, dar etalând acel zâmbet superb, mă întreabă:

- Aș putea da mai tare? Eu doar dau din cap, iar Sofia întinde mâna spre butonul de volum. În momentul ăla aș fi vrut să îi prind mâna și să o strâng, voiam să simt iar acei fiori pe care i-am simțit și prima dată când am atins-o. O aud cum fredonează melodia, așa cum o fredona ea mi se părea și mai frumoasă. Am ajuns destul de repede pe strada noastră și deja regretam că trebuia să plece. Mi-a mulțumit și a ieșit grăbită din mașină. Am privit-o lung până a întrat în casă, apoi m-am îndreptat și eu spre a mea. Urma să fac un duș și apoi să ies la alergat. Mă gândeam în continuare la Sofia, eleva mea. Nu pot să cred că fata asta mă face să ma gândesc în alt mod la ea. Cum e posibil să îmi placă o elevă? Asta nu ar trebui să se întâmple! Trebuie să o văd așa cum îi văd și pe ceilalți și totuși, îmi este imposibil. Presimt că viața mea se va schimba, sper totuși că în bine!