Joc cu dragostea la risc

Capitolul 19

-Mă duc să fac un duș, revin repede, spun și îl sărut în fugă pe Jacob.

Era așa relaxant, aproape că voiam să rămân acolo, dar nu puteam. Era seara de Crăciun, seara specială a Bellei. Am ieșit repede din duș, mi-am uscat și ondulat părul, și am intrat în cameră.

-Jacob? Unde e băiatul asta, m-a lăsat și el?

-Da! Spune Jacob în timp ce deschide ușa.

-Unde ai fost?

-Trebuia să îți aduc cadoul, scuze!

-Un cadou, dar când ai avut timp?

-Îl aveam deja, voiam să ți-l trimit de aici, dar mă bucur că ți-l pot da personal și îmi întinde un cadou destul de mare și superb împachetat. Crăciun fericit!

-Aww, ce drăguț nu credeam că ...

-Că am de gând să îți trimit ceva și de Crăciun? Mă întrerupe Jacob, iar eu dau din cap. Ți-am spus că vreau să te fac fericită, iar ție lucrurile astea îți aduc zâmbetul pe buze. Am promis cândva că voi fi eu motivul fericirii tale, nu mai vreau să îmi încalc promisiunile față de tine. Îl sărut scurt, zâmbesc timid și deschid cadoul.

Era o rochie lungă roșie, aproximativ la fel ca prima pe care mi-o dăduse, însă ceea ce mi-a atras atenția a fost cutiuță mică care se ascundea sub rochie. Nu putea fi nimic altceva decât o brățară de aur pe care scria "FOREVER", probabil pentru a completa cadoul de ziua mea. Acum întrebarea mea era: Chiar nu avea de gând să mă uite niciodată? Pentru că dacă e așa, ei bine, nici eu nu am de gând!

-Jay, e superbă! Spun și sar să îl îmbrățișez. Nu mă așteptam la asta, eu am un cadoul la mine pregătit, însă nu m-aș simți bine dacă ți l-aș oferi. Nu e cumpărat din dragoste, special pentru tine, iar ție nici măcar nu îți plac parfumurile tari.

-Nu spuneai tu că nu cadourile contează? Tu ești cadoul perfect pentru mine și mă sărută. Nu pot să cred câte emoții aveam, câți fluturi își făceau de cap în stomacul eu. Jacob parcă este făcut cu dedicație pentru mine. Da, știu că este un drum lung până vom ajunge să fim "fericiți până la adânci bătrâneți", un drum de la care ne putem aștepta la orice, un drum care va fi pavat nu doar cu fericire, ci și cu momente dificile, însă sunt convinsă că dacă vom rămâne sinceri unul cu celălalt, dacă vom continua să ne respectăm la fel de mult, și să ne sprijinim și să ne ajutăm la greu și să ne iubim mereu ca-n prima zi vom avea în cele din urmă parte de un final fericit, un final al nostru.

-Voi îmbrăca rochița de la tine, îmi place așa mult. O iau, mă duc în baie, mă privesc în oglindă și apoi ies, cu zâmbetul larg pe buze, bineînțeles.

-Jacob, îmi poți încheia fermoarul, te rog? El se apropie de mine, îmi dă părul într-o parte, încheie fermoarul, apoi mă sărută pe gât și își așează mâinile pe talia mea.

-Ești frumoasă și ești frumoasa mea, nu vreau să te mai pierd vreodată, Sofia!

Mă întorc cu fața la el, îl prind de mâini și îl privesc în ochi, acei ochi de care eram total îndrăgostită. Erau așa sinceri, știam că el este sincer și asta putea doar să mă bucure.

-Nu se va mai întâmplă asta, nu voi mai permite așa ceva, am suferit destul, e suficient pentru amândoi și îl sărut încrezătoare. Scot cadoul lui Bellei și pe al lui Alex, apoi îmi iau telefonul și îl apelez pe cel din urmă :

-Alex, vino să iei inelul! Nimic, deja închisese, probabil e emoționat și abia așteaptă momentul acela. Acel moment special și al lor. Iau cutiuța, mă așez pe marginea patului și mă uit la bijuteria finuță, de aur alb și cu o piatră ce îți acapara privirea.