Joc cu dragostea la risc

Capitolul 29

                    

Eu eram fericită, Annabelle încântată și puteam deci să ne îndreptăm spre casa de marcat. Și spre surprinderea mea, acolo era Christian parcă așteptându-ne.

-Ce faceți într-un magazin pentru copii și de ce ați luat chestii de copii? Întreabă amuzat Christian care a părut parcă de nicăieri.
-Ce faci tu aici?

-Eu am întrebat primul! Și precum un copil îmi arată limba.

-Ne plimbăm. Îi răspund scurt:

-Vă plimbați deci [...] într-un magazin de copii. Și hăinuțele?

-Păi pentru [...]

-Pentru bebelușul ei. Se repede Annabelle, iar Christian se uită șocat la mine. Ann îmi face semn să mă aplec spre ea și fac în tocmai pentru a scăpa de privirile ucigătoare ale prietenului meu.

„Putem avea încredere în el." Este mesajul pe care cea mică voia să mi-l transmită. Însă mi-e greu să îi explic ei de ce este Christian una dintre persoanele de care trebuia să ascundem asta.

-Pentru bebelușul cui?! Reușește să lege Christian niște cuvinte într-un târziu.

-Sunt însărcinată! Mulțumit? Împingându-l și făcându-mi loc spre casa de marcat.

-Stai, eu [...] eu chiar mă bucur pentru tine!

-Atunci sper că nu ai de când să spui nimănui.

-Normal că nu! Știu cât rău ți-ar face ție asta și celui mic. Fetiță sau băiat?
-Încă nu știu.

-Deci, Chris [...] intervine Annabelle, făcându-l pe acesta atent. Sofia va avea un bebe iar tu te vei bucura, iar tu Sofi [...] te vei baza la greu și pe sprijinul lui.
Am dat amândoi parcă sincronizați din cap, iar micuța a zâmbit.

-Și tu vei avea grijă de acest copil?

-Normal că voi avea. Îi răspunde micuța în timp ce ne îndreptam spre casa de marcat.

-Plătesc eu! Îi spune Christian vânzătoarei care terminase de așezat lucrurile în pungă.

-Să îi transmiți celui mic că sunt din partea mea.

-Mulțumim!
La scurt timp telefonul vibrează, iar eu răspund în grabă. Da, Jacob!
-Ce faci?

-Am ieșit cu Ann prin oraș, tu ai terminat?

-Mai am ceva de rezolvat. Te iau de acasă pe la 17:00?

-Sigur, ne vedem. Christian, tot nu mi-ai spus ce căutai într-un magazin pentru copii, reiau eu conversația.

-Doar v-am văzut și nu putem pleca fără a vă saluta. Răspunde în timp ce ne face semn să intrăm într-o cafenea.

-Vă pot servi cu ceva?

-Da, pentru mine o cafea, pentru cea mică un ceai de fructe de pădure, iar pentru mămică un frappe. Comandă Christian, iar eu zâmbesc pentru că știe exact ceea ce îmi place.

-Sofia, să știi că nu am vrut să te rănesc și chiar regret enorm.

-Este în regulă! Îi răspund făcându-i și un semn discret lăsându-l să înțeleagă că nu vreau să audă Annabelle despre asta.

-Ann, am uitat să îți spun că am vorbit cu Christian zilele trecute după ce ne-am văzut în parc și mi-a promis că te va lua curând să petreceți o zi împreună.

-Chiar așa, Chris? Întreabă micuța în timp ce Christian mă privește surprins, însă bucuros.

-Așa este! Ne este adusă și comanda, și continuăm să vorbim ca între prieteni despre tot ceea ce vom face cu cel mic.