Joc cu dragostea la risc

Capitolul 18

                    

Mă trezesc, îmi fac rutina de dimineață, îmi iau bagajul și cobor în bucătărie.

-Bună dimineața, spun în timp ce îmi sărut ambii părinți pe obraz:

-Neața scumpă mea, răspunde mama somnoroasă.

-Mami, nu sunteți supărați că nu petrec Crăciunul acasă, nu ?

-Nu, mergi și distrează-te meriți asta! Spune în timp ce eu o îmbrățișez.

-Am o rugăminte, îi puneți voi cadoul Annabellei sub brad?

-Sigur, ne ducem azi să luăm brad și îl vom împodobi cu ea, va fi încântată!

    Verișoarei mele îi luasem un bebe care cânta, spunea poezii, plângea, mânca și bineînțeles o rochiță pe care speram să o poarte în seara de Anul Nou că să o pot vedea și eu, dar sigur cum o va vedea se va îmbrăca cu ea, îmi cunosc destul de bine verișoara.

-Mami, spun și iau cadoul lor de după canapea. Pentru că nu pot fi aici în seara de Crăciun, va voi da cadoul acum. E ceva mic, dar sper să vă placă!

-Vai scumpă mea e superb! Spune mama în timp ce se uită la punga de cadou. Era o sticlă de șampanie și o ramă foto în care era o poză cu noi toți, eu, mama, tata, Annabele, Lord și Kitty. Era o poză chiar reușită, dar asta doar pentru că, în final eram o familie fericită.

-Iubita mea, nu trebuia, spune tata care părea așa mândru. Suntem norocoși că avem o fată ca tine, e tot ce ne puteam dori, tu ești cadoul perfect. Vrei să îl primești pe al nostru acum sau când te întorci?

-Prefer să aștept, vreau să îl găsesc sub brad ca în fiecare an de când m-am născut, chiar dacă nu îl voi găsi în prima zi de Crăciun. Și aud claxonul mașinii. Serios, acum nici măcar nu intri, doar claxonezi? Urc repede scările, întru în camera micuței care încă dormea, o sărut pe frunte, și ies. Îl iau în brațe pe Lord, apoi o mângâi pe Kitty, îmi îmbrățișez părinții și părăsesc casa. Mă așez pe locul din spate, lângă Bella și îi salut pe toți, apo în fugă îmi sărut iubitul.

-Neața, răspunde zâmbăreață Bella, care până la urmă pare încântată de idee, în timp ce prietenul meu arăta ca și cum ar fi fost călcat de camion, obosit, puțin nervos, disimulând cu un zâmbet la sărutul meu. 

                        ***

    Tot drumul a fost lung și plictisitor, cred că nu mă plictisisem niciodată în drum spre munte mai tare decât o făcusem azi. Tot ce am făcut a fost să vorbesc câte puțin cu Bella despre facultate, să ascult muzică și să dorm. Iubitul meu bineînțeles că nu mi-a adresat prea multe întrebări sau cuvinte, sau priviri sau orice altceva. Părea că merge din obligație în primă fază sau poate chiar asta era. Când într-un târziu mașina se oprește, simt cum o parte a sufletului îmi părăsește trupul în momentul în care văd același hotel. Și oare cum e posibil ca Alex sau Christian să fi ales această stațiune?!

-Bell, îți prezint hotelul în care am avut parte de cea mai specială cină, de cel mai special weekend cu cel mai special băiat.

-Serios? Vai îmi pare rău că îți aduce aminte de el, ți-am spus că nu trebuia să venim!

-Crede-mă, e în regulă. Jacob face parte din trecutul meu și trebuie să accept asta, plus că îmi mai potolesc dorul de el în felul acesta.

    Bella mă îmbrățișează, iar băieții iau bagajele. Mergem în camere și ne schimbăm. Urma să coborâm la cină și apoi să ieșim să ne plimbăm, pe aceeași aleea bineînțeles, dar nu cu el, ci cu altul.