Joc cu dragostea la risc

Capitolul 11

                    

E vineri! În sfârșit vine weekend-ul, sper să fie cel mai frumos, am nevoie de puțină relaxare.

    Mă ridic din pat, mă duc și fac un duș, îmi îndrept părul și mă îmbrac, apoi îmi pun câteva haine într-o geantă pentru a fi totul pregătit pentru când mă întorc și îmi iau telefonul de la încărcat. În acel moment observ că am un mesaj așa că îl deschid:

-Bună dimineața, rază de soare! Mergem împreună?

-Bună dimineața! Nu Jay, prefer să merg singură, nu vreau să am iar probleme, dar nu îți face griji ne vedem la școală.

-Și am și un weekend întreg la dispoziție, ai grijă!

    Îmi iau geanta și cobor. Mama era în bucătărie, dar prefer să o evit, așa că fără a saluta ies din casă.

-Neața, cum ești? Vine cu zâmbetul pe buze Bella la mine.

-Eu sunt bine, dar tu, ce e cu atâta fericire încă de dimineață?

-Știi că aseară a venit Alex la mine.

-A da, el e motivul! Și? Povestește!

-Păi a fost ca pe vremuri, ne-am uitat la un film, am făcut împreună clătite, am râs, ne-am bătut cu perne, am adormit cu capul pe pieptul lui și dimineață trebuia să plece mai devreme pentru că nu avea schimburi la mine, așa că, crezând că dorm m-a sărutat mai întâi pe frunte, apoi timid, însă etalând un zâmbet superb m-a sărutat. A fost ... Doamne nu îți pot spune cum a fost. Acum cred că e posibil ca el să nu o iubească pe Melissa.

-Ți-am zis eu, totuși vă cunoașteți de așa mult timp. Mă bucur mult pentru tine! Adică, iubirea se naște de foarte multe ori din prietenie. De ce nu ar fi așa și la voi?! Tu îi spui mereu lui ce ai pe suflet, în timp ce el nu îți ascunde vreun secret. Ăștia sunteți, perfecți unul pentru celălalt! Spun și o îmbrățișez, în timp ce radiind de fericire îmi mulțumește.

Știi, am și eu nevoie de o favoare. Jacob a spus că mă duce în weekend undeva. Dacă va suna mama îi spui te rog că trebuia să mergi și tu cu noi, dar ai răcit și ai fost nevoită să rămâi acasă? 

-Doamne câte fac eu pentru tine! Da, normal că îi voi spune așa. Dar dacă se atinge de un singur fir din părul tău, îl dau eu afară din școala asta, da ce din școală? Îl scot din oraș, categoric! 

-Hai nici chiar, zic eu amuzată. Te rog, se poate atinge de părul meu, fiecare atingere a lui îmi cutremură tot corpul și îmi trezește fluturașii. Îmi place ce simt atunci când mă atinge, deci ...

-Bine, te poate atinge, dar dacă te rănește în vreun fel, are treabă cu mine, s-a înțeles? Eu dau din cap și mă îndrept spre locul meu unde Christian mă aștepta cu zâmbetul pe buze:

-Neața! Se ridică și mă îmbrățișează.

-Neața! Acum îmi poți da drumul, nu pot să respir.

-Sigur, scuze, doar că mi-ai lipsit!

-Am lipsit doar o zi, spun eu amuzată.

-Contează pentru mine ... Ah, ți-am adus ceva, spune și îmi dă o ciocolată.

-O ciocolată, pentru ce e?

-Pentru a te îndulci de dimineață. Spune și eu îl îmbrățișez:

-Nu trebuia, mulțumesc! Și se sună. Ora de psihologie a trecut repede și a fost și interesantă. Îmi place noul profesor și abia aștept să învăț cât mai multe despre psihologie.