Capitolul 20

5K 198 4
                                    

                    

Perspectiva Sofiei

    După o jumătate de oră m-am ridicat din pat și m-am îndreptat spre baie. Nu după mult timp, Jacob a venit după mine, m-a prins de talie și m-a sărutat pe gât, m-am întors spre el și l-am sărutat la rândul meu. Seara trecută va rămâne cu siguranță una din cele mai frumoase amintiri, la fel ca primul sărut, ca primul "Te iubesc, Sofia!" ca cel mai special "Te vreau pe tine!" din viața mea. L-am pierdut un timp, însă l-am regăsit acum și abia aștept să îl iubesc pentru totdeauna!

-Îmi place să mă trezesc lângă tine. Îmi faci ziua mai bună în momentul în care te văd zâmbind, ai un efect uimitor asupra mea. Nu am simțit niciodată pentru o femeie ceea ce simt pentru tine! Ești tot ce mi-aș putea dori și nu vreau să te mai pierd vreodată.

-Jacob, ți-am simțit dorul în fiecare zi, am visat la tine seară de seară. Uneori, îmi doream să fii cu cineva, o altă femeie care să te facă fericit, alteori, îmi plăcea să cred că am rămas o amintire vie în sufletul tău și nu ai trecut încă peste ce a fost între noi. Așa a fost să fie! Ne-am ales iar dintre atâția, toate drumurile mele au dus inevitabil tot la tine și nu vreau să mă mai gândesc la acele momente în care nu erai lângă mine.

-Nu aș fi putut să te înlocuiesc. Eram conștient de faptul că ai o relație cu Christian, și gândul că îl săruți pe el și nu pe mine mă omora încet, dar sigur. Însă nici așa nu puteam accepta o altă femeie lângă mine, aici era locul tău, nu îl puteam da. Nu oricui! Nu puteam împărtăși cu o altă femeie aceleași pasiuni, și nici aceleași vise. Erau cândva ale noastre! Nu îi puteam spune secretele mele, doar eu și tu le știam, dacă m-ar fi judecat? Nu aș fi putut vorbi cu o altă femeie despre temerile mele, dacă ar fi râs? Numai în tine mi-am pus încrederea și mi-a fost, așadar frică să am încredere în altcineva. Da, poate m-ar fi iubit și da, poate și-ar fi dorit să mă vadă fericit, poate nu m-ar fi făcut vreodată să sufăr sau [...] poate ar fi devenit o altă tu specială în viața mea, însă sufletul meu era încă rănit, îți ducea încă lipsa, și doar tu l-ai fi putut vindeca, dar tu nu mai erai! Sofia, numai în tine am văzut până acum ceva special, ceva ce nu aș putea găsi niciodată într-o altă femeie, nu știu ce anume, însă emani fericire, împlinire. Tu m-ai cucerit cu sufletul bun, tu ești cea mai deosebită persoană ce a pătruns vreodată în viața și mai ales în inima mea. Ție îți place să ajuți, tu ierți, tu iubești! Și pentru toate acestea te iubesc și eu.

    Mă pierdusem efectiv în sutele de cuvinte pe care i le-aș fi spus. Îl priveam zâmbind, crezând că privirea mea îi va transmite exact ce trebuie, că zâmbetul meu îi va da de înțeles cât îl iubesc. Nu îmi venea, însă să cred cât de sensibil este bărbatul din fața mea. Mă uimea sincer, însă în sensul bun al cuvântului, căci era exact cum visasem. Frumos, elegant, ordonat, manierat, inteligent, cu vorbele la el. Era al meu! 3 Sofia- 0 fetele ce râvnesc la el.

-Dar gândul că acum aș putea să te sărut, nu te omoară? Apropiindu-mă provocator de el.

-Săruturile mă omoară, gândul în niciun caz. Sofia, știu că am greșit când am plecat, știu că trebuia să lupt pentru ceea ce îmi doream, trebuia să lupt pentru tine, însă, iubirea mea, te-am privit în ochi în acele momente și nu vedeam nimic. Îmi era frică că vei ajunge să mă urăști, să mă eviți tot mai mult și nu aș fi suportat acest gând. Nu vreau să te mai gândești că am fost un laș, nu lașitate am vrut să arăt.

-Jacob, am depășit acest moment. Acum suntem bine, și nu vreau să mai pierdem timpul analizând trecutul, ci trăind prezentul și gândindu-ne la un viitor al nostru împreună. Te vreau pentru totdeauna, cu bune, cu rele!

    Îmi prinde mâna într-a lui și o sărută, apoi zâmbește larg. Mă bucuram că ne-am mai dat o șansă, de fapt [...] nici nu se putea altfel. Inima mea încă bătea pentru el, în timp ce a lui continua să îmi ducă dorul. Mi-a fost și mie dor să îl strig pe nume, să îl am, să fie doar al meu. Astăzi, în sfârșit este!

Joc cu dragostea la riscDonde viven las historias. Descúbrelo ahora