Joc cu dragostea la risc

Capitolul 16

                    

Spun și închid imediat ce aud bătăi în ușă. Îmi aranjez părul și mă grăbesc să răspund, oare e el? Nu! Nu mă mai gândesc la asta, nu are rost, mi-a făcut prea mult rău. 

-Bună, deranjez? Mi se adresează Christian care zâmbește în momentul în care mă vede.

-Nu, intră te rog!

-Am venit doar să văd dacă ești bine, mi-am făcut griji!

-Sunt bine, la școală s-a mai vorbit despre asta?

-Nu, stai liniștită, nimeni nu mai spune nimic. Se pare că s-a clarificat tot și Patricia a fost exmatriculată pentru că a informat toată școala greșit și putea cauza probleme mai severe. Dar nu te mai gândi la asta! Totul e bine acum, spune și mă îmbrățișează:

-Chiar sper că totul s-a rezolvat! Ai vrea să rămâi cu mine peste noapte, am nevoie să stau cu cineva, iar părinții mei nu vin acasă.

-Sigur, rămân. Dar Lord? Încă nu a sărit pe mine.

-Da Lord, mergem să îl luam? El dă din cap. Îmi iau geaca și ieșim din casă. Ne ducem la vecina, îl luam pe cățel, iar Christian îmi propune să mai rămânem să ne mai plimbăm.

-Lord, hai băiete. Doamne alergau așa repede, și nici că mă așteptau.

-Așteptați-mă. Deja nu vă mai văd, mi-e frică Christian. Spun și simt cum sunt luată pe sus.

-Bau!

-Ahhh! Christian m-ai speriat, spun în timp ce el mă învârtea, îl aud și pe Lord cu latră acum. Eram bine, pentru câteva secunde m-am simțit iar eu, cea plină de viață și cu zâmbetul pe buze. Christian mă lasă cu picioarele pe pământ și iar acel deja vu. Ajunsese să respire în fața mea, îi auzeam inima bătând, îi vedeam teama din privire. Nu mai vreau! Deja simt că nu mai fac față. Mă sărută la fel de dulce și de sincer. Dar eu mă gândeam la el, la celălalt el, el care obișnuia să îmi fie. Nu era corect ce îi făceam lui Christian, el nu merita asta!

-Mi-ai răspuns la sărut, spune el fericit.

-De ce nu aș face asta? Nu știu de ce am dat acest răspuns, când în mintea mea era un alt bărbat, dar sincer asta am simțit că trebuie să fac, asta mi s-a spus să fac. 

-Credeam că[...]

-Shh! Și îl sărut, în acele momente mă simțeam în siguranță, aveam certitudinea că el mă iubește, iar mie mi s-a spus să caut pe altcineva, că am dreptul la fericire. Poate fericirea mea era mai aproape decât mi-aș fi imaginat, poate era Christian. M-a prins de mână încrezător de această dată și am mers împreună spre casă. Am făcut clătite și ne-am așezat pe canapea și ne-am uitat la un film. Uitasem, așadar, pentru câteva ore de Jacob, de lașitatea lui, uitasem că m-a lăsat și a plecat. Și speram doar să pot fi fericită. Am adormit cu capul pe pieptul lui Christian și m-am trezit în aceeași ipostază. Mă ridic, îl privesc, îmi prinde capul între mâini și mă sărută.

-Zâmbetul tău e mereu așa perfect?

-Când te vede pe tine, poate!

    Așa a început relația noastră care acum dura deja de 2 luni. Nu am trecut la pasul următor al unei relații, nu mă simțeam pregătită, nu voiam să mă înșel și în privința lui, dar el nu avea o problemă cu asta. Era fericit că suntem împreună, că ne avem unul pe celălalt! Ne înțelegeam perfect, ne respectam și aveam mereu grijă unul de altul. El avea grijă ca eu să zâmbesc în fiecare zi, iar eu aveam mereu grijă să zâmbesc doar pentru a-l vedea fericit.