Joc cu dragostea la risc

Capitolul 27

Perspectiva lui Jacob

Era dimineață, însă o dimineață tristă pentru că nu mă trezisem lângă Sofia. Intru în baie, fac un duș și mă îmbrac. Îmi caut agenda, dar nu o găsesc. Sigur o uitasem la Sofia așa că am ieșit în grabă din casă, mergând direct la ea.

Bat la ușa și îmi deschide doamna Sandra:

-Bună ziua, Sofia a plecat deja?

-Avea ceva de rezolvat înainte de ore.

-Mi-am uitat agenda, aș putea intra să o iau? Mama Sofiei îmi face loc să intru și mă îndrept spre camera iubitei mele. Încep să caut agenda peste tot, dar nu o găsesc. Pe noptieră nu, pe birou nu și totuși unde am putut să o pun? Caut și sub perne cu gândul că sunt foarte uituc și e posibil să o fi pus acolo. Aici era! O iau, o pun în geantă și cobor. O salut respectuos pe doamna Moon și plec grăbit spre școală.

***

Mă aflam deja în birou când Sofia bate la ușă și pătrunde timidă:

-Deranjez? Primul gând pe care l-am avut, a fost că vrea să ne împăcăm, că nu poate sta supărată și nici departe de mine.

-Normal că nu! Răspund în timp ce mă ridic de pa scaun, făcând doi pași spre ea.

-Am venit să ... să îți aduc agenda. Și totuși dacă ea mi-a adus agenda, eu ce am luat?!

Ai uitat-o la mine și mă gândeam că o să ai nevoie de ea, continuă, întinzând agenda.

-Mulțumesc, tu ce faci?

-Mă grăbesc la oră. Și părăsește clasa fără alte cuvinte. Speram încă să depășim repede acest moment, deja mi-a ajuns o seară departe de ea.

-Mă așez la loc, gândindu-mă încă la Sofia și îmi deschid agenda cu gândul de a scrie niște viitoare teme, moment în care îmi amintesc de agenda luată de la Sofia de acasă. Deschid geanta și o iau, începând să citesc acele rânduri.

Cum e posibil ca ce scrie aici să fie adevărat? Sofia e însărcinată!

De ce nu a zis nimic, eu sunt tatăl lui. De ce știe Bella și nu știu eu?! Trebuie să am o discuție serioasă cu fata asta! Dar până atunci, mă pot bucura de faptul că voi deveni tată. Inima îmi bătea puternic, mâinile îmi erau transpirate, mă simțeam exact ca la prima întâlnire cu Sofia, însă nu era asta acum. Acum experimentam emoțiile celei mai frumoase vești din viața mea. Sofia, firavă așa cum toată lumea o vede, cum o văd și eu de prea puține ori, va aduce pe lume un suflet pur și inocent. Suflet din sufletul nostru! Se sună și plec radiind de fericire spre ora. Întâmplarea face că aveam oră chiar cu clasa Sofiei. O văd, însă în timp ce eu nu îmi pot stăpâni zâmbetul, ea se abținea cu greu să nu plângă. Nu era fericită!

Nu m-am gândit vreo secundă că motivul nefericirii de pe chipul ei ar putea fi această sarcină și asta pentru că abia citisem acele cuvinte pline de dragoste, însă m-am gândit imediat că cearta noastră nu îi face bine. Trebuia să vorbesc obligatoriu cu ea, trebuia să lămurim anumite probleme și să fim împreună fericiți, să ne pregătim pentru acel micuț și să îl creștem așa cum trebuie crescut, împreună, în înțelegere și iubire.

Se termină infernal de greu ora și o invit pe Sofia în biroul meu, însă oricât de mult am așteptat-o, nu a venit. Uneori poate fi foarte orgolioasă și încăpățânată, însă de acum, nu mai este după cum vrea ea! Va trebui să vorbească odată și odată cu mine.

După ore, profit de faptul că nu o poate aduce nimeni cu mașina și mă grăbesc spre casă, a ei casă. Îmi iau din mașină hainele pe care nu am avut curajul să mi le duc acasă și urc în camera ei, la permisiunea doamnei Moon. Așez hainele în dulap și mă așez pe pat, așteptând-o. Ușa se deschide și inima începe să-mi bată puternic.