Joc cu dragostea la risc

Capitolul 17

                    

Mă trezesc tot în brațele lui Christian, cu același zâmbet pe buze, însă cu o durere destul de urâtă de cap. Mă ridic cu greu și cobor să îmi fac o cafea. În casă era liniște, ceea ce m-a trimis cu gândul la petrecerea de aseară, dormeau toți cu siguranță! Aud ușa și alerg să o deschid pentru a nu trezi pe nimeni. 

-Nici tu nu mai poți dormi? Întreb imediat ce o văd pe Bella în ușă.

-E deja ora 15, m-am odihnit destul. Însă Alex încă își face somnul de frumusețe, nu l-am putut trezi.

-La mine doarme toată lumea. 

O invit înăuntru și îi pregătesc și ei o cafea.

-Bell, îți mulțumesc pentru toată organizarea. A fost totul perfect, am strălucit întreaga seară așa cum nici nu m-aș fi așteptat.

-În rochia aia chiar da, când ai cumpărat-o?

-De fapt am primit-o de la Jacob când am mers în weekend-ul ăla la munte, voiam ceva special.

-Și a fost special. Mă bucur că am putut să te fac să zâmbești și că și acea rochie ți-a răpit un zâmbet.

-Acum e rândul meu să îți mulțumesc și să îți propun să mergem un weekend la munte, ce zici?

-Nu prea știu Sofia, aș prefera să stau liniștită acasă, se apropie și Crăciunul și nu prea știu, vreau să fiu lângă ai mei, lângă Alex.

-Alex va merge cu noi, e un weekend în patru. Fă-o te rog pentru mine, pentru Alex! 

-Sofia, mă mai gândesc, nu promit nimic.

-Bine, acum, îmi poți spune ce s-a întâmplat mai exact cu Jacob, de nu a venit atunci la spital, vreau să aud povestea asta, acum sunt pregătită:

-Sofia, dar Jacob a venit la spital. I-a spus mamei tale că e un prieten, și mama ta și-a dat seama că e cel cu care ai plecat la munte. A plecat o oră pentru că trebuia să vină Alex și Chris și pe ei nu avea cum să îi mintă, ei știau cine este. După o oră s-a întors și a stat doar cu tine în salon, te-a ținut de mână întreaga seară, iar dimineață l-am trezit pentru că trebuiau să ajungă băieții. El nu voia să plece, dar nici nu voia să ai tu probleme din cauza asta. Am tot încercat să îți spun, dar nu m-ai lăsat și ți-am respectat decizia.

-Serios Bell, chiar a adormit în salon ținându-mă de mână?

-Da, nici mama ta nu a stat atât cât a stat el lângă tine. Plângea Sofia, sincer eu nu am mai văzut atâta iubire, atât de sinceră și frumoasă. Te ținea așa strâns de mână, îi era așa frică să nu te piardă, deși eu i-am spus că nu e nimic grav. Era îngrijorat, abia aștepta să te trezești și și-ar fi dorit să fie acolo când se va întâmpla. Voia să fie primul pe care îl vezi și primul care să se poată bucura că te-ai trezit, însă nu a putut.

-Îmi pare așa rău acum că nu l-am ascultat și că nici ție nu ți-am dat voie să îmi povestești. El chiar mă iubește, aseară mi-a trimis acel buchet de trandafiri și lănțișorul ăsta de aur, spun în timp ce îl scot și i-l arăt. A vrut să nu se încheie ziua mea până când nu îmi dă și el cadoul lui.

-E superb, tu chiar crezi că el a vrut să plece?

-A vrut sau nu, a făcut-o, a plecat ca un laș!

-Cine a plecat ca un laș?

Coboară cu zâmbetul pe buze Christian, se apropie de mine și mă sărută.

-N ... Nimeni, vorbeam și noi ca fetele. Ai dormit bine?

-Ăhă. Bella, buchetul de trandafiri a fost genial. Chris făcea și el gesturi drăguțe, dar nu puteau fi comparate cu cele ale lui Jacob, el nu îmi dăduse flori, bine pisicuța era foarte, foarte adorabilă, dar [...] Nu știu, poate doar încerc să îi caut defecte, poate doar încerc să îi găsesc lui Jacob calități, însă eram mult mai fericită cu el, apreciez gesturile lui Christian, dar Jacob mă făcea fericită fără a depune prea mult efort. Îmi priveam iubitul și brusc mi-am amintit de absența lui din ziua precedentă. Oare unde a fost, cu cine?! La sală nu era, acasă a ajuns când aproape să plecăm, ce îmi ascunde și de ce e așa distant?