Joc cu dragostea la risc

Capitolul 22

                    

Deschid ușa și îl văd cu capul plecat pe Christian.

-Bună! Mă salută timid în timp ce eu privind în spatele ies și închid ușa.

-Ce vrei, Christian?

-Să îmi cer scuze pentru ce s-a întâmplat.

-Ești fericit cu o altă fată. Ce mai contează acum dacă te iert eu sau nu?!

-Contează, știu că am greșit. Însă este fata din New York despre care ți-am povestit. Când am aflat că s-a mutat aici am simțit că trebuie să punem totul la punct, însă discuția noastră a luat-o în direcția greșită.

-Și te-ai gândit să joci la două mese, apoi să mă forțezi să fac ceva ce nu voiam, iar în cele din urmă să pleci. Da, așa mă gândeam și eu. Bine jucat!

-Nu am vrut nici o secundă să te rănesc. Am reacționat impulsiv, recunosc, însă dacă mă gândesc mai bine până la urmă s-a încheiat bine pentru amândoi. Eu sunt cu Evelina, iar tu fericită cu Jacob așa cum ți-ai dorit în tot acest timp.

-Asta așa este, însă nu am de gând să te iert pentru ce ai făcut. Nu a fost corect față de mine și nici față de acea fată. Și crede-mă, deși Jacob era mereu în gândul meu, încercam pe cât posibil să îl fac uitat și să fiu fericită cu tine. Și chiar mă învinuiam că mă gândesc la un alt bărbat dar tu greșeai și mai mult, tu mă înșelai cu o altă femeie.

Cred că ar fi durut mai puțin și am fi fost încă prieteni dacă îmi spuneai toate acestea.

-Știu am greșit, de asta ... Însă nu termină că ușa este deschisă în forță de Jacob.

-Ce caută el ... Ce cauți aici?

-A venit doar să ia niște lucruri, împingându-l cu toată puterea mea în casă. Tu stai aici, întorcându-mă spre Christian. Ți le aduc eu!

-Sofia, sigur de asta a venit?! Am eu sentimentul că e mai mult de atât.

-Da Jacob! Îi dau niște haine și pleacă imediat.

-Sper să fie ultima dată când îl văd aici, data viitoare nu voi mai fi la fel de calm.

-Vrei să să spui că acum ai fost calm?! Am zis că mă descurc!

-Iartă-mă, trăgându-mă într-o îmbrățișare și sărutându-mi apăsat fruntea. Urc în cameră, iau niște haine care nici măcar nu cred că erau de ale lui și cobor repede.

-Ia și tu astea! Ți-am luat apărarea, nu vreau să mă gândesc ce ar fi făcut Jacob dacă ar fi aflat adevăratul motiv pentru care ești aici. Acum poți pleca!

-Mi-ai luat apărarea, deci înseamnă că mă ierți?

-Niciodată, ba chiar dacă vei continua să vii aici, îl voi lăsa pe Jacob să deschidă.

-Dar Sofia ... Fiind întrerupt de Alex de această dată.

-Tu chiar nu te liniștești?! Faci ce faci și tot ai curajul să vii aici?

Oww nu, cu Bella și Jacob am vorbit, nu am crezut că și cu Alex va fi problemă.

Alex îl trage în forță de geacă, însă eu mă bag între ei.

-Alex, te așteaptă Bella, lasă-l tocmai pleca.

-Să nu te mai văd pe aici, îl amenință trăgându-mă în casă.

-Doamne Alex, abia ce i-am rugat pe Jacob și Bella să nu intervină în asta, nu mă așteptam să fii și tu o problemă.

-Bella, unde e?