Scrisori schizofrenice

Scrisoarea 6

Harry.

"Bună, viaţa mea! Ce faci?

     Nu știu dacă ești bine sau nu pentru că nu-mi răspunzi la scrisori!

     Iubito, de ce ce nu o faci? Ști cât de mult îmi doresc ca tu să o faci, dar te prefaci că nu îţi pasă.

    Doamne, îmi pare rău că am scris asta! Știu că îţi pasă, dar asta mă faci să cred. Mă faci să cred că deja ma-ai uitat, dar mama îmi spune de câte ori vine în vizită că nu e așa.

      De câte ori trebuie să te rog să nu mai plângi? Știu că suferi și crede-mă că și eu o fac, dar te rog! Nu mai plânge. Mi-a zis că încă o numești 'mamă'. De ce o mai faci când ști că nu vom avea niciun viitor împreună?

     Am o idee, un fel de joc.

     Hai să treci mai departe, să mă vezi doar ca un prieten ce te iubește și-ţi trimite scrisori, dar tu nu-l iubești.

       Mergi pe stradă și uite-te după băieţi, dacă e vreunul care îţi atrage atenţia, du-te și vorbește-i! Cunoașteţi-vă, vorbiţi și poate așa îţi creezi noul viitor.

      Nu te mai gândi la mine ca la o persoană iubită, ci la una de care te-ai lovit pe stradă. Știu că o să fie greu să uiţi toate momentele frumoase și să treci mai departe, dar, te rog, să o faci!

     Ţin prea mult la tine pentru a te ţine după mine. Eu încă te iubesc și o să o fac mereu, sufleţelul meu!"

-Din nou, băiatule? vocea batjocoritoare a fetei de lângă mine se face auzită.

-Da! spun aspru depărtându-mă de ușă.

-Ști că nu îţi va răspunde! spune la fel de batjocoritor.

-Iar pe tine nu te interesează! ţip pentru a fi auzit.

      Ce băgăcioasă înfumurată!

--------------------
În câteva ore am simulare la romană. Scuze că e așa scurt, dar am avut de învăţat.

Cu școala mă străduiesc din greu să pun câte un capitol pr zi, la celelalte trec și câte două săptămâni, dar tot mă ţin de ele.

Vă aștept părerile.

Katherine L.