Scrisori schizofrenice

Revedere și plan

Sierra.

-Cara! ţip cât mă ţin plămânii.

Nu am mai văzut-o de mult timp, exceptând faptul că vorbim mereu pe reţelele de socializare. Tot mi-a fost dor să-i simt prezenţa lângă mine și să o simt în braţe.

-Sierra! ţipă și-și aruncă bagajul, sărind în braţele mele.

Lacrimile dau imediat năvală din ochii mei pentru că, o dată cu ea, vin toate amintirile.

-Nu plânge, mă imploră.

Ochii ei sunt la fel de înlăcrimaţi ca și ai mei. Știu că îi este milă de mine. Niciodată nu i-a plăcut să mă vadă plângâd.

-Îţi este dor de el? mă întreabă, încă strângându-mă în braţe.

-Îmi este dor de toată viaţa pe care am avut-o, dar el mereu va avea locul de onoare. Îmi e dor de atingerile lui, de buzele lui, se săruturile lui, viaţa mea e ca și terminată. Simt că nu mai exist.

Declaraţia vine o dată cu lacrimile. Pe faţa ei văd acum doar un zâmbet care mă sperie puţin. Nu știu ce are în cap, niciodată nu am știut când făcea faţa asta.

-Fugim și te duc la el! spune sigură pe ea, iar eu încep să zâmbesc aiure. Trebuie să știe! adaugă.

######❤
Acum mă iubiţi? Sper ca da. Pupiceeeei 😍