Vestea proastă

324 26 1
                                    

Harry.

Rămân surprins de spusele ei, dar și fericit. O Sierra mică crește în ea. Tot ce mi-am dorit vreodată pentru noi. Chiar sunt fericit, pentru ea, pentru ele.

-Iubire, ești fericit? mă întreabă viaţa mea.

Aprob frenetic din cap, iar ea râde. Râsul ăla colorat de care mi-a fost dor.

-Ce voiai să faci? îmi strică buna-diapoziţie.

-Îmi pare rău, spun.

Mă așez în genunchi în faţa ei și-mi împreunez mâinile la nivelul bărbiei. Lacrimile mele și ale ei se scurg.

-Te implor să mă ierţi pentru ce o să fac, dar, crede-mă. E mai bine. Uite-te la tine, ai un bebe în burtă, nu poate crește știind că are un tată schizofrenic. Asta o va distruge cu totul. Te iubesc, sufletul meu, te voi iubi și de sus și te voi veghea. Vă voi veghea. Ai fost și vei fi viaţa mea, inima mea. Te implor, iartă-mă că fac asta.

Plânge, iar inima mea se rupe în mii de bucăţele. Și eu plâng la fel de mult ca ea, dar ăsta trebuie să fie sfârșitul. Am spus ce simt și vreau să o fac, chiar dacă regret.

Scrisori schizofreniceWhere stories live. Discover now