Scrisori schizofrenice

"Harry"

Sierra.

Stau cu capul lipit de geam privind mașinile ce trec pe lângă noi. Mașina încetinește și-l aud pe Davis înjurând, iar eu mă încrunt.

-Ce se întâmplă?! întreb panicată, împreunându-mi mâinile în poală.

Cara iese, urmată de Davis care îmi face semn să rămân în mașină.

-Drace! îl aud pe Davis înjurând, iar curiozitatea mea crește.

-Oh, Dumnezeule! se minunează Cara.

Lacrimile sunt deja formate în ochii ei și-mi pot da seama că e ceva foarte important, de a început să plângă din prima.

Ies pe ușa mașinii imediat, iar ochii mei întâlnesc trupul unei persoane aflate pe o mașină mare. Imediat ce îi întâlnesc buclele, simt cum pământul îmi fuge de sub picioare.

-Cara, spune-mi, te rog, că nu e el! o implor printre suspine.

Ea nu spune nimic. Încep să fug lovindu-mă de persoanele din faţa mea. Nu îmi pasă ce fac, vreau doar să-l opresc. Vreau să-l calmez. Inima mea este făcută bucăţi, iar sufletul este dat la animale.

-Harry! ţip.

Își oprește acţiunea de mers cu spatele și se întoarce cu faţa spre mine.

De ce nimeni nu face nimic?!

####❤
Chiar asa. Cred ca ma urati super mult in momentul asta. Eu va iubesc.

Multumesc pentru #10 in proza scurta. Va iubi dubi. Pupiciiiiii