Scrisori schizofrenice

Ucidere

După 3 luni.

Harry.

-Harry! vocea groasă a lui Phil se aude, dar nu am de gând să opresc.

Fata din faţa mea e numai bună pentru puţină joacă. Sper că și ei îi place să se joace la fel de mult ca și mie.

-Carla! ţipă Phil din spatele meu.

Când fata se întoarce, briceagul din mâna mea este așezat la gâtul ei. O simt cum tremură, iar ochii bulbucaţi o dau de gol că îi ește frică.

-Harry, oprește-te!

Phil respiră greu lângă mine, semn că a alergat. A ajuns prea târziu. Briceagul l-am presat puţin pe gâtul ei ca mai apoi să-l trag într-o parte. Sângele ţâșnește din gâtul ei, ca mai apoi să cadă.

Phil îmi prinde mâinile la spate și mă trage spre celula mea.

-Lipsa ei te înnebunește, omori cât mai mulţi oameni pe zi ce trece. Un minut te las singur și tu iei un suflet! ţipă.

Ea. Îmi este așa dor de ea. Trei luni nenorocite, iar eu mă distrug cu încetul. Care o fi vestea aia. Nu vreau să știu, trebuie să o ţin departe.