Scrisori schizofrenice

Evadare

Harry.

Ultimele ore, ultimele clipe din viaţă. Nu mai supor, fară ea oricum sunt mort. Nu mai contez și tot ce fac e să iau viaţa altor persoane. Nu sunt bun de nimic.

Phil a intrat să-mi aducă cina, iar eu o iau la fugă pe ușa celulei.

Trebuie să plec de aici, să scap lumea de un asemenea chin. Poate ea m-a uitat, poate deja e cu altcineva.

Înfig briceagul în fiecare persoană ce-mi apare în cale. Alarma a fosta dată, iar ușa de la intrare este împânzită de paznici. Zâmbesc drăcește ca mai apoi să mă joc.

Mintea mea bolnavă e de două ori mai puternică decât toţi cinci la un loc.

Unul se apropie și nu durează mult până i-l înfig în umăr, durerea făcându-l să cadă. Altul vine, căruia îi înfig briceagul în gât. Ceilaţi trei tac. Niciunul nu mai zice nimic. Mă privesc și parcă mă împing spre ușă, impunându-mi să plec mai repede.

Iar eu asta fac. Libertatea mă așteaptă, iar eu am să profit de ea. De modul în care lumea va scăpa de mine.