Suferinţă

306 28 4
                                    

Harry.

Capul îmi este picat pe genunchi, iar lacrimile curg într-una. Mi s-a pus restricţie să nu mai ies de aici. Aici mănânc, aici mă relaxez, aici tot. Nu mai am voie nicăieri.

De câteva ore plâng, plâng și mă gândesc la ce am pierdut din cauza unor droguri drăcești.

Ochii ei, zâmbetul ei, corpul ei, lacrimile ei, totul. Încă sunt întipărite în mintea mea

-De ce?! ţip și arunc tava de mâncare din faţa mea.

Urlu numai de dorul ei. Vreau sä-i simt din nou buzele, să o simt lângă mine. Dar am decis ceva și vreau să mă ţin de cuvânt.

După spusele Carei, e bine, a trecut peste. Știu că minte, mă prefac că o cred.

-Ce ai, Harry?!

-Îmi e dor de ea! ţip.

Oftează și mă lasă în pace. Lacrimile încă curc pe obrajii mei și nu or să se mai oprească niciodată. Totul pentru ea, tot ce merită. Fata perfectă din viaţa mea.

Scrisori schizofreniceWhere stories live. Discover now