Scrisori schizofrenice

"Ai grijă"

Sierra.

-Ai grijă! ţipă Cara de jos.

-Taci! Poate se trezește.

-Scuze.

Sar geamul, asta fac acum. Copacul de lângă casă mă ajută mult, iar mâinile Carei fac ca totul să pară foarte ușor.

Mă întorc acasă. La copilărie, la vechea casă, la vechea eu, dar cel mai important, mă întorc la el. O să-l revăd și asta mă bucură super mult.

-Ești gata? mă întreabă Cara.

-Normal!

Și intrăm în mașina noului ei iubit. Îi ador, se potrivesc de minune, iar el pare să facă orice pentru ea. După ce o sărută, simt cum lacrimile îmi înţeapă ochii, ameninţând să cadă.

-Bună, Sierra.

-Bună, Davis! îl salut.

Îmi e dor de momentele mele când fugeam de acasă cu Harry, doar pentru că eram pedepsită. El mă învârtea în braţe, apoi mă săruta lung și îmi spune că mă iubește. Știam că o face, chiar dacă nu demonstra.

-Îmi place ce văd în faţă, spune Davis, uitându-se la mine.

Zâmbesc.

-Abia aștept să-i văd reacţia când va vedea și el, spun și zâmbesc.