Scrisori schizofrenice

Fuga

Sierra.

-Spune-mi că glumești, mă înfurii imediat.

-Nu, nu glumesc.

Se ridică să plece, dar nu durează mult până ca eu să izbucnesc. Îmi pare rău că fac asta, dar nu are dreptul să-mi interzică pe cine să iubesc, e treaba mea ce fac.

-Nu! Nu e treaba ta ce fac! Îţi spun același lucru ca și mamei. Nu vreau să fiu ca voi! Voi nu aţi fost în stare să vă iubiţi și uite unde s-a ajuns. Ţie îţi convine să mă vezi așa? Cu părinţii despărţiţi? M-am săturat de protestele voastre care, oricum, sunt în zadar și de care nu îmi pasă nuci sub negru sub unghie. Voi nu aţi știut ce înseamnă iubirea și nu o să știţi niciodată!

Iau o gura mare de aer și ies în fugă și cu lacrimi în ochi din casă. M-am săturat de ei. Nu mai vreau să-i mai aud. Îi urăsc!

Fug cât de repede pot spre locul în care știu că o să mă calmez și totul o să fie bine. Imediat ce ajung în faţa ușii bat cât de repede și puternic pot, iar ușa mi se deschide inediat.

-Pot să stau aici pentru câteva zile, mamă?

####❤❤❤❤
Cf bai?
Capitol nouu
Pareri
Merita sa continui sau ma opresc?