Scrisori schizofrenice

Mutarea

Sierra.

Au trecut două săptămâni, iar eu nu am mai primit nicio scrisoare de la el. I-am trimis câte una în fiecare zi, dar el a încetat să o mai facă.

-Tată, eu mă duc să-l văd pe Harry! îi spun, iar privirea lui aproape că mă omoară.

-Nu!

-Tată, îl iubesc și îmi este dor de el. Te implor, mă rog de el mai rău ca o căţea.

Lui nu-i pasă. Nu-i pasă că fiica lui suferă, că fiica lui e aproape moartă. El o ţine pe a lui și continuă să nu-i pese.

-Ne mutăm.

O spune simplu, iar eu simt că cerul mi-a picat în cap.

-Adică tu te muţi cu mine, la mine acasă. Mama ta a fost fe acord. În seara asta îţi faci bagajele. Mâine, la prânz plecăm.

Trece neinteresat pe lângă mine și mă lovește ușor în umăr. Cad încet lângă masa bucătăriei, lăsând lacrimile și suspinele să-și facă de cap. Nu-l credeam în stare de așa ceva.

-Vă urăsc pe amândoi! ţip și simt că mă înnec în suspine.

###❤
Cred că mă veţi omorî. Vă pup ❤