Nouăzeci de secunde

Capitolul 54 - Kaleb

      — Ce naiba ai? Un mesaj ajungea!

      Trântesc uşa de la casa lui Jonas, urlând din mijlocul holului la el, chiar dacă nu e în raza mea vizuală. Dar cred că s-a auzit până în cealaltă parte a casei. Presupunerea îmi este confirmată când îl aud pe Jonas trântind la rândul său o uşă de la etaj, apoi îi aud picioarele lipăind pe parchet.

      — La cât de comunicativ ai ajuns, am vrut să fiu sigur, îmi zice coborând scările.

      Îmi dau ochii peste cap şi mă duc în bucătărie, scoţând o doză de bere din frigider şi aşezându-mă la masă.

      — Să-i mai laşi ceva şi lui Dorian, zice intrând şi el.

      Mă încrunt ironic când scoate şi el o doză.

      — Bun sfat. Sper să îl asculţi, îi zic, luând o gură din lichidul rece. Vine în weekend?

      Aprobă din cap, tăcut.

      — Credeam că vei fi mai entuziasmat.

      — Ţie îţi e dor de Dorian? mă întreabă.

      — Păi... oarecum. Nu pot spune că nu o să-l primesc în casă cum pare că vrei să faci tu, dar... Dorian e... ei bine, Dorian.

      — Asta e altă propoziţie venită din puțul gândirii?

      Râd la întrebarea sa.

      — E o persoană greu de îndrăgit, dar ştim amândoi că nu e un om rău.

      — Vine ca să rămână în oraş.

      Mă încrunt.

      — Păi şi facultatea?

      — Nu pune întrebări la care nu vrei să ştii răspunsul. Mă rog, lasă rahatul meu. Hai să ne ocupăm de al tău.

       Nu îmi place cum sună asta.

      Iese din bucătărie şi se întoarce cu laptop-ul în mână, iar eu răsuflu uşurat pentru că asta înseamnă că nu mai intrăm pe deep web. Mă îngrijorează această fostă pasiune a sa şi mereu mă tem să nu revină.

      — Brent Nikols. Am investigat tot ce se putea despre el. Are amenzi pentru tulburarea liniştii publice sau alte chestii minore. Dar acum câteva ore am intrat în istoricul său de tranzacţii bancare. Aş fi făcut-o mai de mult, dar nu mi-a trecut prin cap că Brent ar putea avea vreo tranzacţie interesantă. Ştii, doar e Brent.

      Iar oamenii cu care intră el în contact nu lasă nimic în urma lor, cum ar fi un istoric bancar sau ceva asemănător.

      — Să înţeleg că ai găsit ceva? întreb, luând o gură mare de bere.

      — Acum aproape patru ani a primit o sumă imensă de bani de la o anume... Audrey Smith. Îţi sună cunoscut numele?

      Îmi îngheaţă sângele în vene.

      — Doar Audrey, doar că... acum patru ani nu era încă măritată cu Jackson. Asta ar putea fi numele ei de fată.

      — Audrey, nevasta avocatului.

      Îl aprob printr-o mişcare a capului.

      Mă uit la ecranul calculatorului şi văd o listă mică de tranzacţii, cea mai mare fiind de o sută cincizeci de dolari. Pe lângă oricare alta din listă, suma din dreptul numelui lui Audrey este ca un girofar.