Nouăzeci de secunde

Capitolul 89 - Beverly

— Stacie, îţi jur că nu ştiu!

Prietena mea pufneşte în telefon şi ştiu că şi-a dat ochii peste cap.

— Măcar zi-mi o oră aproximativă.

E rândul meu să-mi dau ochii peste cap.

— Aşteaptă puţin! îmi pun mâna peste microfon, dar ştiu deja că e cam inutil. Kaleb! strig, sperând să mă audă. Îi aud vocea strigând un „ce" răstit, dar nu ştiu exact de unde. La ce oră ajungem la petrecere? strig înapoi.

Aud o uşă de sus închizându-se şi îl văd pe Kaleb la bustul gol și ud, uitându-se la mine de după balustradă.

— Pe la nouă cred. De ce?

— Stacie.

Îşi dă ochii peste cap şi se întoarce în cameră. Nu e fanul numărul unu a lui Stacie, ceea ce face situaţia amuzantă. Nici ea nu se dă în vând după el.

— Ce a zis? aud vocea nerăbdătoare a lui Stacie.

— Că pe la nouă. E în regulă?

— Da, da, e okay. Hai că te sun după ce vorbesc şi cu Lisa.

Nu mai aşteaptă să îi răspund ceva. Îmi închide în nas apelul. Zâmbesc spre telefon, amuzată de situaţie şi îl aşez pe canapea lângă mine, întorcându-mi atenţia spre caietul meu.

Astăzi trebuie să vină scrisorile de la facultate şi am mari emoţii! Sper că amândoi am fost acceptaţi la aceeaşi facultate, pentru că ar fi naşpa să fie Kaleb într-un loc şi eu în altul după ce stăm de atâtea luni sub acelaşi acoperiş. Oricum va fi enervant să fim nevoiţi să ne strecurăm noaptea pe lângă şi mai mulţi gardieni din toamnă. Tata fusese de ajuns până acum.

Tot astăzi este şi sentinţa finală a divorţului, dar pentru aia nu mai am emoţii. Audrey a avut dreptate, l-a târât pe tata prin toată presa de scandal şi prin toate tribunalele, dar, într-un final, tot el a câştigat procesele, cum era şi evident că se va întâmpla. A mai rămas doar cel cu custodia lui Kacey, care se va termina astăzi şi pe care ştim deja că îl vom câştiga.

Cât despre mine... la câteva săptămâni după ce am început să vorbesc cu tata, am început să o fac şi la şcoală, la ore. După ce am început să vorbesc am fost băgată în seamă şi de ceilalţi, iar apogeul a fost atins atunci când colegii au aflat că sunt împreună de săptămâni cu legendarul Kaleb Sparks. Săptămânile s-au transformat în luni.

Luni... memorabile luni. Nu ştiam că o să iubesc sexul atât de mult şi am ajuns în punctul în care eu îl cer. Uneori. Tot el cere mai des. Dar eu nu mă plâng. Cred că mi-a crescut şi masa musculară.

Am început să merg la psiholog la scurt timp după ce Brent a fost închis în închisoare. Nu pot spune dacă mă simt diferit din cauza lui Kaleb, Brent, Audrey, psiholog, sau toate la un loc. Dar sunt bine.

Aşa cum ar fi trebuit să fiu mereu.

Mă opresc din scris când o aud pe Agatha dând buzna în living cu două plicuri portocalii şi mari în mâini.

— Au ajuns! strigă suficient de tare încât să fie auzită de toată lumea.

În câteva clipe, toată camera se umple de ocupanţii casei, iar Kaleb, uscat și îmbrăcat – din păcate – vine lângă mine pe canapea şi mă ia de mână, strângând-o. Îi zâmbesc şi el îmi sărută scurt nasul, întorcându-şi imediat privirea spre tata care se uită la noi cu atenţie.

Aproape pufnesc în râs.

— Poftiţi!

Agatha îi dă plicurile lui Jackson. Aşa am vorbit că vom face. El le va deschide, nu eu sau Kaleb, pentru că ştiam amândoi că vom fi prea emoţionaţi. Kaleb a muncit foarte mult pentru examen, în acelaşi timp în care a rămas şi şoferul nostru, la insistenţele lui. Tata a cam strâmbat din nas, zicând că îl poate lua la el la birou şi să-l mai înveţe chestii, dar Kaleb a refuzat. Cred că are cumva legătură cu luatul meu de la liceu.

...cum altfel să afle colegii mei că am iubit?

Tata deschide ambele plicuri în acelaşi timp, cu o față serioasă. Fără nicio emoţie pe chip. O să-l omor! Acum şi-a găsit să-şi folosească faţa de avocat?

— Copiii mei, vă anunţ că...

Kacey bate din picior, ca să-l determine să vorbească mai repede. Eu şi Kaleb nici nu avem timp să avem o reacţie, pentru că tata continuă.

— Nu vreau nepoţi făcuţi în campus! Felicitări!

Primul care face ceva dintre noi doi este Kaleb, care se ridică de pe canapea şi mă smuceşte şi pe mine, ridicându-mă în aer şi învârtindu-se de câteva ori cu mine. Mă pune pe pământ după câteva secunde şi îşi lipeşte buzele de ale mele, uitând complet de Jackson.

Sau de Kacey.

Dar ei îşi fac simţită prezenţa, fiecare în propriul fel. Tata tuşeşte de câteva ori mult mai tare decât ar fi normal şi Kacey îşi pune mâinile la ochi. Mă retrag cu regret.

— Sărbătorim mai târziu! îmi şopteşte la ureche  atât de încet încât abia îl aud.

Dar tata nu l-a auzit.

Nu-mi mai pasă de el sau de orice altceva din jurul nostru. Îmi lipesc buzele de ale lui, savurându-i gustul şi, surprinzător, Kaleb mă lasă pe mine să conduc sărutul. Simt fluturii în stomac, cei care nu m-au părăsit în nicio clipă de când l-am văzut prima dată şi mă bucur de căldura care explodează din pântec în tot corpul, sprijinindu-mă de el când picioarele îmi devin de gelatină.

Kaleb mă strânge cu putere, lipindu-mă de el, muşcându-mi buza de jos şi preluând controlul.

Meh, a fost bine cât a durat.