Conduc de vreo câteva zile. Mi-am plimbat fundul prin moteluri ieftine timp de trei nopți, și am ales să conduc timp de patru zile. Desigur drumul putea fi făcut mai repede, dar l-am preferat pe cel lung.
Credeam că fiind singur pot să gândesc mai limpede...pot să mă răzgândesc... sau pot să-mi regândesc planul. Nu voiam să devin un monstru,chiar nu intenționam asta, dar aveam deja o reputație așa că nu mai aveam nimic de pierdut.
Viața mă făcuse așa, sau cel puțin cei șaptesprezece ani ai mei. Nu-mi cunoscusem mama, dar știam că era o femeie depravată care nici nu își dorise să mă păstreze.Aș fi numit-o curvă, dar nu-mi stătea în caracter. Despre tata auzisem lucruri grozave. Știam că fusese un bărbat frumos, care suferise din dragoste și care s-a luptata să mă țină în viață.
Păcat că nu a apucat să mă vadă, eram bucățică ruptă din el.
Avusesem o copilărie monotonă. Crescusem în Los Angeles, California, alături de unchiul meu Adam. Fusesem educat cum trebuie,trimis la școală și antrenat în lupte corp la corp în timpul liber. Fusesem un elev model, și nu-mi pierdusem cunoștințele, dar mă plictisisem de învățat. Chiar și așa aveam de gând să merg la liceu,nu ca să-mi continui studiile, căci deja aveam un viitor asigurat. Transporturile de droguri, arme și automobile aduceau câștiguri suficiente.
Liceul era un loc relativ necesar pentru lupta pe care voiam s-o port.
,,Lupta" e poate un termen prea extravagant, căci nu va fi o lupta propriu zisă. O să comit o crimă, o crimă care o să îndurereze suficienţi oameni,o crimă care o să fie suficintă pentru răzbunarea mea.
Crescând alături de unchiul Adam am învățat că familia mea a fost tratată cu spatele de către ceilalți. Știam că nu suntem obișnuiți, dar totuși ne asemănam cu mulți alții. Aflasem cum tata murise pentru că dorea să rupă tiparele, dorea să se schimbe, și s-a dovedit că schimbarea aduce nimic altceva decât moarte. Știam de ce murise, sau mai precis din cauza cui.
Voiam răzbunare. Era așa de râvnită în cat devenise un scop suprem.
Murise pentru o fetiță care nici măcar nu știa să meargă la vremea aia. Nu știam nimic despre ea, bine poate doar un nume.Hope. Mai știam cum ea însemna totul pentru familia ei, și mai știam că aveam să le răpesc speranța odată pentru totdeauna.
Trag pe dreapta în parcarea unei benzinării. Cobor trântind portiera Mustangului în urma mea, și înaintez pe asfaltul umed. Intru în benzinărie și mă așez la coada formată din trei persoane. Mă uit în stânga, și in drepata, unde observ un copil care se holba la mine cu gura căscată. Poate era din vina tatuajelor care-mi îmbrăcau mână și o mică parte din gât. Eram adesea privit ca fiind suspicios din cauza lor. I-am zâmbit puștiului, care s-a întors pe călcâie imediat cum mi-a văzut grimasa. Și eu care credeam că eram mai drăguț de atât.... Aparent copii nu cred același lucru.
Eu:-Un pachet de Malboro, spun imediat ce-mi vine rândul.
Tipul de la casă mă privește preț de câteva secund. Mă așteptam să-mi ceara buletinul, dar se întoarce cât ai zice pește, înșfacă un pachet dintre celelalte zece de pe raft și mi-l pune în față, pe tejghea.
X:-Zece dolari! spune pe un ton aspru.
Întind bancnota îndoită în locul pachetului de țigări care ajunge în mâinile mele. Ies din benzinărie și urc înapoi în mașină. Pornesc motorul și plec în viteză din parcare. Plasez doar o mână pe volan, în timp ce încerc să desfac pachetul din carton cu cealaltă, lucru care-mi și reușește. Așez tigara între buze și încep să caut bricheta care aparent zăcea pe fundul cotierei. Aprind tigara din care mai apoi trag puternic. Dau drumul fumului gri care timp de câteva secunde mi-a inudat plămâni.
Fumatul și băutul, poate doar asta mă calmează , ca să nu mai pomenim condusul.
După un timp iau și cealaltă mână de pe volan, lăsând mașină să trepideze scurt în toate direcțiile cât timp eu îmi așez părul blond. Reiau controlul mașinii la timp, trecând pe lângă o mașină de poliție.
La scrut timp văd indicatorul care-mi aduce un zâmbet pe buze,, Bun venit în New York". O ţin drept în față, fără oprire. Aproape se însera, iar eu încă nu ajunsesem la apartamentul meu. Era plasat chiar vizavi de ținta mea...... Vorba aia țineți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape. Cum eu nu aveam preteni alesesem să mă limitez doar la dușmani.
Aparent mai aveam trei kilometri. Cumpărasem apartamnetul ăsta în urmă cu un an. Nu intrasem în posesia lui in adevăratul sens al cuvântului deoarecere am petrcut acel an încercând să renunț la ideea de a omorâ pe cineva...... Dar cum sunt un mic încăpăţânat potrivit unchiului, nu am putut lasă acest gând de-o parte.
Un ultim viraj, și intru pe o străduță micuță, populată de doar câteva căsuţe. Opresc în fața complexului de apartamente,dar nici nu mă uit la el. Aleg să privesc casa de alături de sus până jos. Observ o lumină aprinsă la geamul din dreapta sus. Mă întreb dacă aia e camera ei. Poate ar trebuii să se bucurea de ea cât mai are. Cobor din mașină, și o încui. Intru în complex și urc pe scări la primul etaj. Apartamentul numărul 4,avea cheia în ușă..... Exact așa cum a spus proprietarul. Totul era gata mobilat. Voiam să fac un mic tur, dar eram prea obosit. Am încuiat ușa și am pășit mai cu încredere înauntru. Am început să merg fără vreo direcție anume până când am ajuns într-un dormitor, cu un geam de mărimi medii, prin care se vedea perfect geamult din dreapta sus, cel în legătură cu care eram foarte curios.
Aveam momente în care mă întrebam dacă chiar aveam să o omor. Oare chiar puteam să o privesc în ochi în timp ce aveam să-i opresc inima?
Eu sunt Ethan, Ethan Hell..... Normal că puteam s-o fac.
