Hope p.o.v
Ethan mă ţinea strâns de mână, în timp ce mă trăgea după el prin mulțimea înfierbântată de oameni, care se mișcau haotic. Ajunsesem de doar câteva minute, și sincer, îmi era greu să mă acomodez cu agitaţia din jurul meu.
Am fost nevoită să mă strecor din casă pe geamul camerei mele. Am recurs la abilitățile supranaturale pe care le dețin. Abilități care nu fuseseră antrenate mai deloc, întrucât tata nu își dorea să-mi trăiesc viața printre cei care erau ca mine. Viziunea lui asupra vieții mele perfecte era suprimarea naturii de varcolac pe care o moștenisem la naștere, lucru care nu mă încânta prea mult.
La scurt timp ne-am oprit lângă o canapea de piele, albă în fața căreia se afla o măsuță joasă.
M-am așezat lângă Ethan care analiza atent sticlele pline de alcool din fața noastră.
După ce a trecut peste toate sticlele colorate s-a întors la una transparentă. A luat două pahare pe care le-a umplut, apoi mi-a oferit unul dintre ele.
Mă blocasem pentru o fracțiune de secundă. Nu întelegeam ce era în capul meu, nu știam ce fac aici printre toți oamenii băuţi sau drogaţi îmbrăcată într-o rochie mult prea scurtă pentru gustul meu, luată la insistențele Mirandei.
E:-Haide, Hope, un singur pahar n-o să-ți facă rău!
Încercăm să mă relaxez. Poate avea dreptate, și până la urmă era un singur pahar.
Am luat paharul aburit de lichidul rece, și la semnul lui, am băut tot. Imediat am putut simți cum îmi i-a limba foc, și începusem să regret momentul precedent.
E:-Bine Hope, poate ar trebuii să te luăm mai încet, îmi șoptește râzând.
Fără îndoială, gândeam.
Știam că nu mă potriveam unui astfel de loc, iar experiența asta n-avea să-mi confirmea contrariul.
Ethan p.o.v
După mai mult de două ore am hotărât să ne întoarcem acasă.
Reușisem s-o mai destind pe Hope, lucru care mi se părea imposibil la începutul serii.
Eram surprins de faptul că-mi acceptase invitația, și eram și mai surprins de faptul că ea chiar mersese până la capăt și venise cu mine.
Până la sfârșitul întâlnirii noastre mai fusesem surpins de rochia ei, care îi punea formele în evidență, dar și de ambiția ei de a bea alte câteva pahare cot la cot cu mine. Și în mod surprinzător, nu se îmbătase.
Imediat după ce am parcat mașina în fața complexului am condus-o până în fața ușii ei. Mi-a aruncat un ultim zâmbet și mi-a lăsat o urmă neclară de ruj pe obrazul drept, apoi s-a facut nevăzută în spatele ușii rigide.
Hope era o companie plăcută. În comparație cu celelalte fete, care mi-au servit ca aventuri pasagere, cu ea chiar puteam purta o discuție. Era deșteaptă și frumoasă, fata pe care orice tip și-ar fi dorit-o. Din păcate eu nu mă puteam bucura prea mult de calitățile ei..... Era opusul a ceea ce trebuia să fac, deși cu fiecare clipă în care o vedeam deveneam din ce în mai nesigur de ce îmi doresc cu adevărat.
Am descuiat ușa apartamentului stângaci, apoi mi-am aruncat geaca în cuier. Mi-am dat jos tricoul și l-am abandonat pe podea.
Eram obosit, iar mâine aveam de gând să mă întorc în văgăună aia îmbâcsită de plictiseală. Tot ce îmi doream în momentul ăsta era un somn bun.
Imediat ce am intrat în cameră mea am înțeles că nu puteam primi ceea ce doream. Imdiat cum s-a aprins lumina și a dezvaluit chipul lui am înțeles că lucrurile aveau să se complice mai mult decât mi-aș fi dorir.
