Hope p.o.v
Îmi începusem ziua destul de prost. M-am culcat destul de tarziu cu o seară în urmă, drept urmare era cât pe ce să întârzii la prima oră. Încă nu-mi dau seama cum am reușit să ajung întreagă. Condusesem cum n-o mai făcusem niciodată, aporoape provocând un accident de proporții pe Brodway.
Încercam să fiu atentă, dar mă gândeam doar la Miranda.
Riscam să intru în belel, dar trebuia s-o ajut cumva, deși nu eram de acord cu ce își dorea ea.
Poate știa ce e mai bine pentru ea și pentru copil, deci poate nu trebuia să încerc s-o întorc din drum,cu toate că mi-aș fi dorit s-o fac.
Întârzierea doamnei Blake era un lucru neobișnuit. Un astfel de incident nu se întâmplase niciodată, deci majoritatea clasei profita din plin.
Astăzi aveam să fiu singură, având în vedere că Zach nu s-a deranjat să apară până acum, și nici nu cred că o v-a face mai târziu.
În ciuda plictiselii pe care aveam s-o îndur azi, am continuat să mă uit la ușă. Speram ca doamna Blake să apară mai repede, să-și ţină ora și să ne dea drumul ca mai apoi să pot trece prin celelalte 5 cursuri rămase și să plec acasă. Îmi doream să termin cât mai repede pentru a o putea ajuta pe Miranda.
Brusc se face liniște. Alexa se ridică repede de pe iubitul ei, Colson, și se așază înapoi în bancă, băieți din echipa de baschet ascund mingea într-un dulap, iar ceilalți opresc muzica, care nu era oricum prea tare.
Toți se întorc la treburile lor când pe ușă intră doar Ethan, care așteaptă reticent în prag.
Când a început să meargă, eram sigură că se îndrepta spre una din majoretele din spatele meu, dar imediat ce s-a oprit lângă mine și și-a tras scaunul am înțeles că m-am înșelat.
E:- Bună, Hope!
Eu:-Hei! am spus mai mult pentru mine.
Nu înțelegeam de ce se așezase lângă mine, când mai erau alte 5 locuri libere lângă fete mult mai atrăgătoare decât aș fi putut eu fi vreodată.
E:-Locul ăsta e ocupat?
Eu:-Nu chiar.
E:-Super.
Nu observasem ce ochi frumoși are. Cred că erau singurii ochi atât de albaștri pe care-i mai vazusem vreodată , perfecţi pentru părul lui blond.
E:-Crezi că doamna Blake mai vine?
Eu:-Nu, cred că nu.
Cred că majoritatea credeau la fel, căci plecaseră de câteva minute.
Ethan se ridică și împinge scaunul la locul lui. Se uită la mine preț de câteva secunde, apoi trece cu privirea prin clasa aproape goală.
E:-Vi? mă întreabă râzând
Nu îmi stătea în fire să fac lucruri de genul. Nu voiam să fiu un copli problemă, să le dau bătăi de cap alor mei.... Dar de data asta n-am mai ţinut cont de absolut nimic.
Eu:-Da,am zis fără ezitare.
L-am urmat încă de când am ieșit din clasă. Am luat-o prin spatele școlii, prin parcare ,până la mașina lui, parcată la umbră, ascunsă parțial de ramurile unei salcii bătrâne.
M-am urcat în dreapta lui, și l-am urmărit în timp ce își aprindea o ţigară.
Eu:-De ce fumezi?am întrebat parcă fără să mai gândesc.
E:-Mă liniștește, cred că ,defapt ,mă face să mă simt mai bine, mai liber.
Într-un fel îl înțelegeam. Privindu-l pe Ethan, vedeam lucruri pe care voiam să le fac, ca tatuajele sau poate chiar și fumatul. Era ca și cum mă uitam la o altă variantă a mea.... Una mai liberă, cu ar fi numit-o el.
E:-Pe tine ce te liniștește, Hope?
Eu:-N-am nici cea mai mică idee.
Râsul lui colorat sparge și ultimele fărâme de liniște din mașină. Probabil, la vârsta mea , nefăcând ce făceau ceilalți eram o ciudată.
E:-Bine, Hope, cred că trebuie să te distrezi puțin. Ce-ai zice să mergi cu mine într-un club, diseară?
În ciuda încercărilor ei repetate, nici măcar Miranda nu a reușit să mă ducă într-un club. Puteam ceda atât de ușor în fața lui?
Eu:-Bine, spun oarecum nervos.
E:-Nu mă așteptam la asta..... Bine, atunci ne vedem diseară, la 9.
Am apropat din cap. Aparent, puteam ceda extrem de ușor în fața lui. Poate din cauză ochilor lui sau poate doar pentru că îl mai voiam prin preajmă, pentru că îmi plăcea compania lui.
Pe parcursul zilei, Ethan reușise să suplinească lipsa lui Zach. Având ore comune, am putut sta în aceiași bancă toată ziua.
Am avut ocazia să purtăm discuții în timpul liber. Mi-a spus că se apucase de fumat la 14 ani, după o mică ceartă cu unchiul lui. Nu cerusem mai multe detalii, căci nu voiam să par băgăreaţă.
Când am ajuna acasă, realizasem că situația era încă sub control. Nimeni nu aflase că Miranda se ascundea în camera mea, deci totul era bine.
Aproape uitasem de asta, și de restul lucrurilor. Poate că la asta se referea Ethan prin libertate.
