M:-Ai auzit de noul tip, nu?
Îmi scot capul pe ușa băii imediat ce aud glasul Mirandei. Las șuvițele ude să-mi blocheze vederea în timp ce ţin strâns prosopul din jurul corpului meu.
Eu:-Tip nou?
Observ cum roșcata își dă ochii peste cap. Respiră sacadat și mă privește cu ochii ei verzi ca smaralud, pe care sincer eram invidioasă.
M:-Ști tu, cel de care tot vorbește domnul Minetta.
Încerc cu greu să-mi aduc aminte la cine face referire, dar in zadarn. Informaţia era complet inexistentă în capul meu. Îmi mișc capul în stânga și-n dreapta, lăsând loc de interpretări.
M:-Am auzit că-i un tip cam periculos. Am vorbit cu domnișoara Mayers și, aparent, a schimbat câteva școli prin California.
Eu:-Cum de a fost adus tocmai aici?întreb cât se poate de intrigată.
M:-N-am idee. Dar domnișoara Mayers mi-a spus că o să se mute pe strada asta. Numarul 13 parcă?
Eu:-Asta-i vizavi, spun șoptit.
Nu se întâmplă des să avem parte de oameni noi pe-aici.... Nu se întâmplase niciodată, sau nu de când ma știu eu cel puțin. Era oarecum ciudat pentru noi.
Intru înapoi în baie și încep să ma îmbrac cu hainele care zăceau pe podea. Decid să-mi las părul semi uscat pe spate și ies într-un final, încheind așteptarea Mirandei.
Coborâm scările cât se poate de încet, și mai că ajungem în fața ușii de la intrare când o voce cunoscută ne oprește.
Z:-Unde vă duceți domnișoarelor?
Eu:-Parcă ai spus că Zach nu vine, spun aplecându-mă spre roșcată.
Aceasta dă din umeri, și își privește fratele. Mereu l-am considerat intimidant pe Zach, poate pentru că e cu un cap mai înalt decât mine. Cu toate astea știam că nu am motive de îngrijorarea... Mă iubește.
Z:-Mai bine va-ţi întoarce sus.... Asta dacă nu vreți să-i spun unchiului și tatei că vreți să ieșiți din casă la ora asta.
M:-N-ai îndrăzni.....
Z:-Privește-mă!
Eu:-Bine, gata! spun ridicând totnul. Rămânem acasă!
Fața Mirandei era probabil la același nivel cu podeaua. Era cât se poate de nervoasă, și puteai vedea asta de la o poștă doar când iî priveai mâinile, care se încleștaseră brusc.
M:-Idiotule! Ști cât de mult mi-a luat s-o conving să vină cu mine la petrecerea aia nenorocită? Ști?
Z:-Nu chiar dar presupun, spune el cât se poate de zeflemitor. Hope e aia cuminte dintre voi două.
Chiar nu aveam cum să-l contrazic. Petrecerile și chestiile de genul nu erau pentru mine. Poate asta se datora în mare parte tatei, care era o fire din cale afară de strictă, sau poate ăsta era felul meu.
Z:-Acum, duceți-vă și schimbaţivă. Și apropo, Hope spunei lui Jay să coboare. Unchiul și mătușa nu par în apele lor în momentul ăsta.
Dau afirmativ din cap. O iau pe scări, înainte verișoarei mele, și intru in cameră ca o tornadă. Înșfac un tricou negru și o pereche de pantaloni din dulap și intru în baie să ma schimb. Nici nu închid bine ușa în urma mea că aud glasul Mirandei sporovăind de unul singur. Sincer mă întreb ce-a fost în capul meu.... Bineînțeles, când a adus vorba de petrecerea asta i-am zis un nu răspicat....dar insistențele ei au dat roade și într-un final am fost de acord, deșii era foarte probabil să intru in belele datorită ei.
Ies înapoi in cameră și las uraganul de pe patul meu să se dezlănțuie în plină libertate.
Intru fără să bat în camera fratelui meu și-l găsesc întins în pat, pur și simplu.
J:-Ce-i Hope? mă întreabă plictisit.
Eu:-Mama si tata vor să vorbească cu tine. Ce-ai mai făcut?
J:-Ce te face să crezi că am făcut ceva?
Mă așez pe marginea patului, nereușind totuși să-i captez atenția. Ochii lui erau pur și simplu atenţi la peretele alb din față.
Eu:- Poate reușesc să te ajut, Jay. Doar spune-mi ce-ai făcut!
Puștiul delăsător mă privește amuzat.
Eu:-Ce-i de râs?
J:-Tu. Felul în care încerci să îmi rezolvi problemele mereu. E doar hilar.
Scap un oftat, lucru care îl face pe Jay să se ridice în șezut, lângă mine.
J:-Tu ce crezi ca-m făcut de data asta?
Eu:-Habar n-am... Te-ai bătut iar cu unul din băieții din echipa de baschet?
J:-Să zicem că e puțin mai.... Cum să mă exprim.... Grav de atât.
Simpla lui constatare mă bagă în sperieți. Pentru un puști de șaisprezece ani era destul de problematic, dar nu mă așteptam la ceva grav în adevăratul sens al cuvântului.
J:-Am fost prins cu droguri.... De director.
Ochii mei se măresc involutar la auzul celor spuse de el. Avea să fie mort după discuția cu mama și tata. Mă tem că, cel puțin în seara asta nu am cum să-l salvez, oricât de mult mi-aș dori.
Eu:-Cu....ce?spun prefăcându-mă că nu am auzit încă din prima clipă.
J:-Cu dorguri. Cocaină. Prafuri. Spunele cum vrei. Boșorogul a spus că trebuie să vin cu părinti la școală, dar eu nu l-am ascultat. Probabil ia sunat pe mama și tata.
Eu:-Sper că tu nu consumi....
J:-Dumnezeule, nu! Nu mă omor singur, cel puțin nu așa. Aduc bani frumușei, atâta tot.
Decid să nu mai prelungesc discuția. Eram dezamăgită? Oarecum, da. Nu mă așteptam la așa ceva din partea lui, iar cea mai rea parte e că viitorul lui e posibil să fie dus de râpă. Ies din camera lui și cobor în bucătărie. Mama, mătușa, unchiul, tata, Zach și aparent și Miranda.... Toți m-au aţintit cu privirea de când am pus piciorul în bucătărie.
T:-Unde e fratele tău scumpo?
Eu:-Trebuie să vină. Te rog, nu fi prea dur cu el, tată....știu că a greșit, chiar rău de data asta, dar promit să îl ajut eu cumva și.....
Ma:-E foarte drăguț din partea ta scumpo, dar e suficient de matur. Trebuie să răspundă pentru propiile greșeli, tu nu ai de ce să te bagi... Nu de data asta.
Și ultima fărâmă de speranță pierise. Mama era firea calmă, care înclina mereu spre ceea ce spuneam eu. Daca și ea s-a suparat înseamnă că e în zadar să mai încerc.
Eu:-Scuzați-mă! spun înainte să fac cale întoarsă.
Am reluat drumul către camera mea, nu înainte de a mă interescta cu Jay care se îndreptă spre un posibil masacru.
Am închis ușa neagră în urma mea și am înaintat către fereastră. Primul lucru care mi-a atras atenția a fost mașina din fața casei de vizavi. Un Mustang 66, negru cu două dungi arginti ce-i tăiau capota, plafonul cât și portbagajul. Mi se părea o mașină superbă, apoi am realizat, urcând cu peivirea pe toata suprafața clădirii ce adăpostea undeva la zece apartamente, că proprietarul e cel mai probabil în interior. Am privit fereastra paralelă cu cea a camerei mele. Se putea observa o lumină slabă..... Așa dar, Miranda avea dreptate..... Avem un nou vecin.
