Dimineața următoare părea ireală. Era liniște.Totul era statornic, cumva oprit în timp.
Ashley era în pragul ușii lui Hope, uitându-se la Gerald care stătea în genunchi pe podeaua dormitorului ei, în mijlocul unui dezastru produs de el, cu un bilet în mână.
Șocul a făcut-o pe Ashley să-și ducă mâinile la gură. În acest mod reușea să-și înăbușe suspinele și să-și ascundă parțial lacrimile. Nu era supărată pe Hope. Cumva, știa că urma să se ajungă la ceva de genul ăsta. Până la urmă, asta ar fi fãcut și ea, ar fi luptat, și-ar fi dat silința să-l țină pe Gerald lângă ea, indiferent de circumstanțe. Era într-un fel mândră. Hope făcuse tot posibilul să fie fericită și Ethan o ajutase. Probabil că deja erau departe acum, cel puțin așa spera Ashley.
Geral era distrus. S-a trezit mai devreme din cauza unui coșmar. Era agitat, nesigur, și un impuls de moment l-a făcut să-și verifice copii.
L-a vãzut pe Jay dormind liniștit, apoi a intrat în camera lui Hope, doar ca să găsească patul gol, și un mic bilet pe cuvertura acestuia. Rândurile perfect drepte îi arătau lui Geral cât de calmă fusese fica lui. Plănuise asta, știa bine ce face, era pregătită, și toate astea pentru Hell. Ethan îi spălase creierul. Hope a lui nu ar fi făcut niciodatã așa ceva, nu era posibil.
Gerald a aruncat biletul pe podea, la fel și perna de pe pat, cuvertura, biroul lui Hope, fotografia înrămată în care se regăsea toatã familia. Jay a încercat să-l oprească, și, într-un fel a reușit. Gerald s-a prăbușit în lacrimi în brațele lui. Îl mai avea doar pe Jay, băiețelul drăguț care îl fãcea să întârzie la muncă în fiecare dimineața, care își găsea de lucru printre actele lui importante, care își apăra sora încă de la zece ani, chiar dacă era mai mic.
Ashley stătea și privea fără să facă altceva. Nu știa ce, nu știa cum să-l consoleze. Nu putea să-l asigure că totul avea să fie bine, pentru că realitatea era că Hope nu avea să se întoarcă. Hope voia ca Ethan să fie acceptat de familia ei, și în momentul ăsta, Geral era mai furios ca niciodată.
G:- Ce am făcut greșit? Am fi putut să discutăm, să rezolvăm problema asta în alte moduri....
A:- Gerald, ști bine că nu exista altă soluție.
Remarca soției sale l-a oprit brusc. S-a desprins de brațele fiulu său și a găsit puterea să se ridice și să înainteze spre Ashley.
G:- Doar nu crezi că a procedat corect fugind, nu ?
A:- Ba exact asta cred. Nu ia-i dat altă opțiune. Hope vrea doar să fie fericită. De ce nu poți să fi de acord cu asta?
G:- Vreau să fie fericită, dar Ethan....
A:- Ethan e exact cum erai tu. Poate tu nu vezi asta, dragule, dar eu o văd.
G:- Ashley, dacă n-ar fi fost băiatu ăsta Hope ar fi fost aici acum!
A:- Sunt de acord, dar...
Liniștea a fost spartă de sunetul soneriei. Cei trei au coborât în grabă cu o urmă de speranță în gând. Gerald a deschis ușa numai ca să-l vadă pe Adam, care avea în mâna dreaptă o bucată de hârtie.
Ad:- Ethan și Hope....
Încercarea lui Adam l-a făcut pe Gerald să se îndepărteze de ușă și să meargă în sufragerie. Jay s-a dus după el, să se asigure că e bine iar Ashley l-a primit pe Adam înauntru.
Ad:- Ethan și-a luat toate hainele. Tot ce a rămas în urma lui sunt actele firmei, dosarele scriese de el...Eu,nu înțeleg.
G:- Ce e atât de greu de înțeles? Au făcut ce trebuia.
