Ethan p.o.v
Dau și ultimul pahar de tărie pe gât. După cum se putea observa prin peretele construit în totalitate din sticlă, afară se crăpase de zi.Fusese o noapte plină, cel puțin pentru mine și pentru blonda de lângă mine, care parcă își cauta alinarea în brațele mele, în care totuși nu pătrundea.
Am urât relațiile. Nu am avut niciodată una mai lungă de o săptămână, care nu se numea tocmai o relație, având în vedere că tot ce ieșea din ea era un interes propriu. Ceva ce toată lumea vrea.
O împing ușor într-o parte pe tipa ușor ameţită de aburii alcoolului, astfel încât să mă pot ridica de pe canapeaua de catifea.
Mă lovesc de masa din fața mea, și înjur în șoaptă, de parcă m-ar fi băgat cineva în seamă.
Ies din clubul întunecat după câteva minute, relativ ameţit la rândul meu. Încep să îmi scotocesc prin buzunare, în căutarea cheilor de la mașină.
Când reușesc să dau de ele, descui portiera, de la o mică distanță.
Urc stângace la locul meu, și bag cheia în contact. Îmi spijin coatele pe volan, și îmi las capul să-mi alunece ușor în palme . Capul meu statea să explodeze mai ceva ca o bombă cu ceas.
Într-un final am ridicat frâna de mână, și am plecat din parcarea încă aglomerată.
Încercăm să-mi păstrez atenția, dar ochii mi se închideau pur și simplu.
Speram să ajung întreg acasă, asta daca reușam să-mi aduc aminte aminte drumul.
Găsisem blonda la un colț de stradă, nu departe de apartamentul meu. Cum ea s-a oferit să faca cinste , nu am putut să refuz.
Dacă îmi aduc aminte bine aminte, am luat-o la stânga apoi la dreapta și iar la dreapta, apoi iar la stânga și.... La naiba.
Trag pe dreapta, și opresc motorul bursc. Mă dau jos, și înconjor mașină de două ori apoi îmi reiau locul în scaunul de piele.
Îmi scot telefonul de pe fundul torpedoului și tastez adresa apartamentului pe GPS.
După câteva minute ,care au parut a fi ore, am parcat în fața complexului. Mi-am lăsat capul pe spate și m-am relaxat parțial.
Nu eram pregatit să înfrunt răcoarea din exteriorul mașinii, cea pe care care o întâlnisem și la ieșirea din club de altfel.
Am hotărât să rămân acolo pentru o bună bucată de timp, de parcă aș fi putut păstra tot aerul cald din mașină pentru mine,de parcă nu era și așa destul de sufocant.
Adam p.o.v
Îmi scot bricheta din buzunar, învârtind-o printre degete. Aprind ţigara care zăcea între buzele mele, și trag din ea leneși.
Probabil era a patra ţigară din ultima jumătate de oră.
Lăsam fumul să-mi inunde plămâni, apoi îl goneam pur și simplu afară. Trebuie să mă gândesc la ceva.
Nu puteam permite ca Ethan să încalce promisiunea pe care i-am făcut-o lui Chirs, chiar când își dădea ultima suflare.
Puștiul ăsta îi semăna în totalitate. Cu toate că făcea unele greșeli, atunci când se lăsa pradă furiei, era versiunea lui mai bună, care putea aspira la o viață decentă, privată de afacerile pe care eu trebuia să le duc la capăt..... Păcat că el nu vedea lucrurile așa.
Pentru Ethan vorbele erau complet irelevante. Să încerc să-i vorbesc despre ziua în care l-am pierdut pe tatăl lui, era ceva posibil până la un punct. Protejarea lui Hope.
Doar la auzul acelui nume își pierdea cumpătul.
Deși fata era lipsită de vină în ochii mei, era totoal opusul în ai lui.
Trebuia să-l împiedic cumva, să-l aduc acasă și să-i dau o ocupație care să-i taie ideea de a omorâ pe cineva definitiv din minte.
A plecat înainte să mă trezesc. Stabilisem cu o seară înainte ca aveam să discutam, dar când m-am trezit am observat doar că-mi lipsesc câțiva bani, pe lângă nepot.
Aceași fire și caracter, ca să nu mai spun de încăpățânare se regăseau și în fratele meu, lucruri care de altfel i-au adus sfârșitul prematur.
Printr-un impuls de moment mă ridic de pe scaunul, care mă susţinuse timp de câteva ore, și apuc stângace, cu mâna tremurândă cheile mașinii.
Poate aveam să fiu observat prea curând de Ashley sau Gerald, dar din moment ce încercam să le salvez fiica nu cred că mai contam.
Voiam să urmez drumul pe care a mers el. Eram sigur că nu alesese scurtătură pe care o alesesem eu cu ani în urmă.
Am ieșit din casă, parca hipnotizat. Am facut un semn subtil din cap spre ușa casei lui Marco, unul dintre oamenii mei de încredere și am deschis portiera mașinii.
M-am holbat îndelung la casă și m-am așezat comod în scaunul meu.
Avea să fie un drum lung, care, speram eu ,să se sfârșească cu bine.
Jay p.o.v
Mă întorc de pe-o parte pe alta, pe salteaua moale. Încerc să adorm la loc, dar în zadar.
Gândul că trebuia să mă întorc în instituția aia îmi provoca greață.
M-am dat jos din pat, și m-am îmbrăcat repede cu ce-am apucat.
Mi-am luat rucsacul, și am coborât scările. De cum am intrat în bucătărie am simțit o oarecare tensiune, care plutea stingheră în aer.
T:-Josh West s-a plâns directorului în legătură cu tine.
Mă așteptam la asta. Boșorogul ăla se face preș în fața sportivilori, doar pentru că ,,ei ne reprezintă". Nedreptatea era la ordinea zilei, așa că poate nici nu merita efortul de a spune ceva în apărarea mea.
Ma:-Dragule, ai avut un motiv întemeia pentru care l-ai pocnit pe băiatul ăla?
Pocnit era puțin spus. Cred că-i spărsesem arcadă, poate chiar și buza. Normal, acum nu era un moment potrivit pentru laudă, așa că pur și simplu am tăcut. Poate era mai bine să fiu indiferent.
T:-Motiv?! Te rog iubito, nu încerca să-i cauți scuze!
Observ cum trece cu privirea de la mama înapoi la mine. Furia lui era ceva normal pentru mine..... Doar asta vedeam pe chipul lui, de fiecare dată, doar pentru că eu nu făceam nimic bine.
T:-O să fi pedepsit pentru ce-ai făcut de data asta! Nu-ţi mai tolerez comportamentul, Jay, eu și mama ta te vom.....
Eu:-Trimite la școala de corecție.... Nu-mi pasă. Poate ai vrea să ști că i-am desfigurat moaca lui Josh pentru ce a spus în legătură cu prea iubita ta fiică, Hope.
Mă privea surprins, poate pentru ca l-am întrerupt, sau poate pentru ca, de data asta chiar avea ceea ce ce numea mama motiv întemeiat.
Eu:-Crede-mă, tată, dacă erai de față l-ai fi lăsat inconștient..... Ar trebuii să-mi mulțumești că m-am oprit la timp.
Nu voiam să mă mai descarc pe ei, așa că am ieșit pur și simplu din casă. I-am dat un mesaj lui Hope, prin care am anunțat-o că ne vedem la școală, și mi-am văzut de drum.
Poate era mai bine așa.
