C A P I T O L U L 34
E M M A
"Chiar când credeam că o să
scap basma curată, a apărut
în spatele meu."
— Bea asta, o să te simți mai bine.
Întind paharul spre ea cu mâna tremurândă. Poate pentru că m-am trezit speriată, din moment ce de la parter se auzeau tot felul de zgomote și obiecte sparte. Gândul mi-a fugit imediat la Qwin și la faptul că ar putea fi în pericol, abia după mi-am amintit că a plecat. Am ieșit din cameră de parcă urmam să fiu decapitată de îndată ce închideam ușa în urma mea. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost siguranța, așa că am apucat primul obiect care mi-a venit în mână, o statuetă destul de grea, de vreo douăzeci de centimetri. Nu era prea amenințătoare, dar sigur ar fi lăsat măcar o vânătaie unui atacator.
— Cine naiba a pus atâtea scări în casa asta? Ce vreți, să îmi rup gâtul pe aici? strigă o voce morocănoasă și abia atunci mi-am dat seama că Ayana nu și-a petrecut noaptea acasă.
M-am grăbit să ajung la ea, sărind la propriu peste scări. Se sprijinea de perete, privind spre mine. Avea machiajul întins pe obraji, părul ca un cuib de păsări și își ținea pantofii în mână. Unul dintre ei părea că avea tocul rupt, sper ca măcar piciorul este în regulă. Mi-am îndreptat privirea către canapea, unde Gabriel sforăia zgomotos. El măcar arăta mai bine. Deși poartă doar cămașa, care este pe jumătate deschisă și murdară de ruj. Oare chiar vreau să știu ce s-a întâmplat?
— Mă ajuți sau ce? mă privi roșcata curioasă și am aprobat grăbită.
Încă se clătina pe picioare. Am ajutat-o să ajungă în camera ei, apoi i-am adus o pastilă care să o ajute cu durerea de cap. Stătea pe jumătate întinsă în pat, cu telefonul în mâna stânga și părea că în orice secundă o să adoarmă.
— A fost o petrecere demențială. Am dansat atât de mult încât mi-am pierdut pantofii. Ăia nici măcar nu-s ai mei, râse, arătând spre încălțămintea de culoare roșie.
— Mă bucur că te-ai distrat.
Ceasul telefonului indică ora șapte. Qwin nu a plecat de prea mult, aproximativ o oră și jumătate. Nu am vrut să îi arăt că m-am trezit, eram sigura că nu o să mă pot abține și o să îi cer din nou să merg cu el. Niciodată nu este specific în legătură cu treburile sale, le numește afaceri și atât. Dar eu simt că e ceva mai mult. Așa că am încercat să rămân nemișcată atunci când m-a sărutat pe frunte și mângâiat părul.
— Odihnește-te, vorbim mai târziu.
Cum bona mea Gabriel este sedată, iar Ayana are nevoie de odihnă, pot să plec fără să mă tem că o să fiu urmărită. Mă grăbesc să mă pregătesc, mă asigur că nu îmi uit telefonul, din moment ce Qwin mi-a spus că o să mă sune atunci când are timp și ies. Doar că se întâmplă ceva ciudat atunci când închid ușa în urma mea. Pe lângă poartă sunt înșirați niște bărbați în costume negre. Și lângă scări este unul. Chiar și în spate. Primul meu instinct este să merg înapoi și să îi anunț și pe restul că suntem în pericol.
Dar bărbatul de lângă scări nu dă semne că ar vrea să mă atace, ci își mișcă capul în semn de salut. Fac la fel, cu toate ca nu am nici cea mai vagă idee cine este sau ce căuta aici. Oare Gabriel i-a văzut atunci când a venit? El i-a adus? Mă grăbesc să îmi scot telefonul și îl apelez imediat pe Qwin. Contrar așteptărilor mele, îmi răspunde în câteva secunde.
— Nu e un moment prea bun, s-a întâmplat ceva? îl aud spunând și oftez. Pare îngrijorat.
— Se întâmplă să avem gărzi de corp împrăștiate prin grădină și mă gândeam că le-ai pierdut. N-am nevoie de bone, Qwin.
