Capitolul 27: "O singură fiică"

919 87 93
                                    

Întrebare importantă!

Am primit o idee foarte interesantă din partea dragei mele Biebe1 și bineînțeles că trebuie să vă știu părerile. Recunosc, nu am mai scris unul până acum, dar există un început pentru toate. V-ar interesa un 'Interviu cu personajele'? Genul acela de capitol în care personajele răspund curiozităților voastre, legate de orice vă doriți.

Dacă da, lăsați întrebări fie la acest capitol, fie în privat, cum vă simțiți confortabil și eu fac restul. Mulțumesc anticipat!

Lectură plăcută!❤️

______________________________________

C A P I T O L U L 27

E M M A

"Pentru fiecare sacrificiu făcut
se adaugă o suferință în plus. Niciodată o bucurie."


— Am înțeles acum, oftează acesta. Puțin cam târziu, dar am reușit. Nu se poate dragoste cu forța și nici o căsătorie, de altfel.

Sunt uimită.

Ba nu, sunt șocată. Și confuză.

  — Am încercat să mă mint în continuare că sunt bine, că am trecut peste toată situația din trecut, dar adevărul e că nu sunt, mărturisește, iar ochii mătușii sunt deja plini de lacrimi. O visez pe Diana în fiecare noapte, pe copilul care ar fi trebuit să ne aducă doar fericire. Imi este dor de ea, mai mult decât ai putea să îți imaginezi. Și deși nu am vrut până acum să recunosc, nu am făcut decât să cred că agățându-mă de tine și de niște sentimente false, puteam să merg mai departe, spune, prinzându-mi mâna liberă într-a sa. Mă poți ierta, Emma?

Aprob în mod repetat, încă încercând să îmi dau seama dacă vorbește serios sau nu. Trebuie să existe un motiv, unul destul de bun pentru care îmi mărturisește toate astea acum, dar mai ales pentru care l-a salvat pe Qwin, când cei doi chiar nu se suportau deloc. Se apropie și mă îmbrățișează scurt, revenind într-o secundă la cel de dinainte. De parcă nu avea ochii sticloși vorbind despre iubirea vieții sale cu puțin timp înainte. Aparent îi este foarte ușor să își ascundă sentimentele. Poate din acest motiv nu a știut nimeni cât de mult suferă în fiecare zi.

  — Probabil ar trebui să plecați, mă descurc eu aici. Sunt sigur că familiile noastre sunt înțelegătoare și că nu o să își dorească să mă răstignească imediat ce dispăreți.

Gabriel face un semn scurt spre Qwin, parcă încercând să îi comunice același lucru. A apărut încă o echipă de vânători, care continuă să se apropie din toate părțile. Nu vreau să cred că unchiul Xander ar fi capabil să provoace o luptă doar ca să se asigure că nu o să plec, dar ideea nu este imposibilă. Înghit în sec, tot mai agitată și mai incomodată de pantofii care mai mult ca sigur mi-au lăsat și o rană la piciorul drept.

  — Să mergem atunci, decide Qwin. Oricât de mult mi-ar plăcea să te văd îmbrăcată într-o rochie de mireasă, dacă nu este pentru mine, nu mă încântă atât de tare.

Mama nu mai spune nimic atunci când privesc înapoi. Aș vrea să pot vorbi cu Charlie, să mă asigur că nu o să se supere pe mine, pentru că o părăsesc din nou. Dar sper totuși că gemenele o să îi povestească cândva motivul pentru care sora ei a fost atât de absentă. Unchiul Xander începe să țipe la Shawn de îndată ce înaintăm, dar nu am curajul să mă mai întorc. Nu pot risca să mă întorc și să cauze un scandal și mai mare.

Vampirium III: Știu că încă mă iubești Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum