C A P I T O L U L 41
Q W I N
"Dacă nu avem norocul să se
întâmple o minune, suntem
cu toții damnați."
— Nu a fost atât de rău, râde nenorocitul de Emmet, ștergând sângele de pe mâinile sale cu o bucată din hainele Emmei.
Prima regulă și cea mai importantă este să nu îți lași adversarul să îți descopere slăbiciunile sau să le exploateze. Dar nu am putut să nu am nicio reacție când Emma a fost în pragul morții. Este aproape de inconștiență, acoperită de sânge și răni deschise. M-a implorat din priviri să nu îi ascult, dar nu aș mai fi rezistat nicio secundă. Ea nu merită să sufere pentru mine, când este de departe cea mai nevinovată persoană din această cameră.
— Mergi și verifică ceea ce a spus, i se adresează unui vampir înalt, care avea pe față o rană în proces de vindecare. Dacă se crede inteligent și sigiliul nu este la locul lui, micuța lui porumbiță o să sfârșească spânzurată de tavan, cu capul în jos și o rană suficient de adâncă în gât ca să aibe parte de o moarte cât mai lentă și mai dureroasă, în timp ce tot sângele i se scurge din corp.
Aș fi vrut să nu spun adevărul, să nu fiu în situația în care predau viitorul unei națiuni în mâinile unor incompetenți, dar nu mi-au lăsat alte opțiuni. Gabriel și Ayana nu au reușit să scape încă, ceea ce mă face să realizez că nu mai există alte șanse. Emma nu sunt destul de sigur că mai rezistă mult, iar încercările mele de a îmi elibera mâinile sunt în zadar. Lanțurile fac prea mult zgomot și am multe perechi de ochi ațintite spre mine, gata oricând sa descopere o mișcare nepotrivită.
Multe minute mai târziu, vampirul s-a întors, purtând cutia în brațe. Zâmbetul lui Emmet s-a lărgit considerabil, mai ales când a deschis-o și înăuntru s-a ivit bucata de hârtie care urma să îi pună întreaga lume la picioare.
— Toată viața am fost subestimat, spune, având o expresie de om psihopat. Toți credeau că planurile mele sunt doar rodul nebuniei și ghici ce: chiar sunt nebun. Pentru că iresponsabilitatea ta m-a adus aici, în locul pe care toți îl credeau imposibil de găsit.
— Te victimizezi.
Ma abțin să nu adaug și alte cuvinte care ar putea să îl facă să o mai rănească pe Emma. Dar în mintea mea sunt o grămadă, începând cu cine l-a adus pe lume și nu a realizat de fapt ce crește.
— Mă justific. Mă conving că toate sacrificiile nu au fost în zadar.
— Tu o să le aduci tutor sfârșitul.
Tu și nebunia ta.
— Începând cu tine.
Nu este prima oara când aud acest lucru. Mulți au încercat să fie în locul meu, să aibe putere nelimitată, însă puțini știau de prețul pe care îl plătești odată cu o asemenea responsabilitate. În secunda în care semnezi sigiliul, te angajezi la o viață plină de pericol, de nesiguranță și de neliniștite. Nicăieri nu o să te simți acasă, atunci când ești conștient ca oricând te-ai putea trezi cu o țepușa în inima, apărută din senin.
Oamenii de lângă tine sunt imprevizibili, ușor de constrâns și manipulat. Nu te poți atașa cu adevărat de nimeni și o data ce ii lași în inima ta, nu mai au voie sa plece, pentru ca deja știu prea multe. Talia a fost o excepție de la regula. A continuat sa trăiască, deși viața ei trebuia sfârșită în momentul în care a pus din nou piciorul în casa asta.
