C A P I T O L U L 26
E M M A
"Nu îți poți găsi fericirea într-o
lume care nu înțelege ce
înseamnă să iubești."
— Nu ești în siguranță aici, îi spun, imediat ce ne despărțim, încă euforică din cauza sărutului.
Nu știu dacă cineva chiar a încercat ne despartă și Gabriel a intervenit sau este doar rodul imaginației mele. Cert este că nu ar fi existat un moment mai perfect în care să apară cu toții și că nu mă interesează ce crede restul lumii. Sunt fericită că este în viață, lângă mine, arătând încă puțin afectat de tot ce s-a întâmplat, dar având aceeași sclipire specifică în privire.
— Probabil că nu, ridică din umeri, încă privindu-mă de parcă sunt cea mai bună bucată de tort pe care a gustat-o.
Vreau să continui să îl sărut și să îl strâng în brațe, până când o să recuperez tot timpul pierdut. Vreau să nu mă mai simt de parcă urmează în orice secundă să îl văd întins pe jos, cu acea țepușă înfiptă în piept. De ce nu se poate ca timpul să se oprească de-a dreptul în loc, să rămân doar eu și el, liberi să discutăm?
— Ești foarte frumoasă, mă complimentează, total nepăsător de ce se întâmplă în jur. Puțin cam palidă, dar tot cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o.
Picioarele mele sunt pe cale să cedeze în orice secundă. Singurul motiv pentru care nu am întâlnit încă pământul este brațul său, care îmi susține gentil mijlocul spatelui.
— Vorbesc serios, sunt vânători peste tot în zonă, indic spre partea dreaptă, unde observasem ultima dată doi bărbați care nu aparțineau peisajului.
— Foarte bine, aș fi fost destul de dezamăgit dacă nu erau, șoptește peste buzele mele, așezându-mi o șuviță ondulată de păr după ureche. Am o misiune foarte importantă, care se întâmplă să fie și singurul motiv pentru care mai sunt în viață. Dar și un pretext suficient de bun pentru care ar merita să mor.
— Și anume?
— Vreau să îți cer încă o șansă. Sunt conștient că nu o merit, că am făcut suficient rău până acum. Știu și că alături de el ți-ar fi mai bine, că ai trăi o viață mai liniștită... însă sunt foarte egoist. Și te vreau doar pentru mine. De aceea îți promit că am să fac orice e nevoie să te știu în siguranță. Am să petrec fiecare minut al eternității mele încercând să te fac fericită, așa cum meriți să fii.
Rămân blocată, continuând să îl privesc cu admirație. Mi-am tot imaginat în ultimele zile cum ar fi să reușesc să îl mai văd o dată, să îi pot spune tot ce am în minte. Dar acum, stând în fața mea, realizez că mintea mi s-a golit de tot și că mă bucur pur și simplu de prezența sa.
— Ce înseamnă asta? Cine crezi că ești, să apari aici în mijlocul ceremoniei și să strici totul? mârâie mai mult decât furios unchiul Xander, fiind totodată primul care a reușit să își revină din șoc.
Brațul lui Qwin mi-a înconjurat talia într-un mod protectiv și m-a ascuns oarecum în spatele său, încă păstrând pe chip o expresie relaxată. Dar nu cred că înțelege faptul că nu mă tem pentru mine, ci pentru el.
— Ayana, ți-am mai spus că nunțile sunt printre evenimentele mele preferate? ignoră total restul persoanelor, având privirea ațintită asupra decorului, de parcă își amintește ceva. Și totuși, nu am avut onoarea să primesc o invitație la aceasta, cu toate că sunt mai apropiat de miri decât domnul în pantaloni verzi din spate, care apropo, nu se potrivesc deloc cu restul ținutei, arată cu o mișcare a capului spre un tip din ultimul rând pe care oricum nu îl cunosc. E ocupat cu telefonul de la început, îmi șoptește, amuzat.
