Capitolul 13: "Marele conducător"

970 80 39
                                    

C A P I T O L U L 13

E M M A

"Nu credeam că era posibil să
existe o zi când suferința lui
reușea să îmi macine ființa."

   — La ce te referi? Gabriel, cum adică a dispărut?! mă răstesc la el de parcă poartă vina, deși este evident că nu este adevărat.

Mâna îmi tremură pe telefon mai tare decât cea a unui om bolnav. Nu a trecut mult timp de când s-a întrerupt apelul și am crezut că inima mi s-a oprit din bătut din cauza îngrijorării. Aproximativ cinci minute. Însă a fost suficient să îmi fac o mulțime de idei, toate una mai ciudată și mai absurdă decât cealaltă. Dar faptul că el pare că se află într-o cursă ciudată, din moment ce aud numai sunetul frânelor și motorul ambalat violent nu îmi transmite decât că ei sunt în pericol. Și sper din tot sufletul că Shawn nu are nicio legătură cu acest lucru, nu vreau să cred că se răzbună pe Qwin pentru că nu îi împărtășesc sentimentele.

Sunt nevoită să aștept în apel ca el să își găsească cuvintele și după fiecare propoziție gâfâie extenuat. L-am întrebat de mai multe ori ce se întâmplă, dar de fiecare dată am primit același răspuns: "mă grăbesc". Ar fi mult mai simplu dacă ar sta într-un loc, să purtăm o conversație ca doi oameni normali. Dar, mereu uit că el nu este normal.

  — A fost răpit, nu știu.

  — Glumești.

Ceva se sparge. Zgomotul de sticlă spartă se face auzit mult prea evident prin difuzorul telefonului. Gabriel înjură, pentru a mia oară astăzi și din toate cuvintele înșirate înțeleg doar unul, probabil cel mai important. 'Sânge'.

  — Ești în regulă?

  — O să supraviețuiesc, pufnește iritat și fără să vreau, mă încrunt. El este cel care îmi dă o veste proastă fără să se deranjeze să îmi explice mai multe și aparent tot el este cel iritat. Nu eu, care m-am chinuit jumătate de oră să îl fac să vorbească și m-am ales până la urmă cu nimic.

— Spune-mi ce se întâmplă, nu înțeleg nimic. Unde este Qwin, de ce naiba te comporți de parcă viața ta este în pericol?

Încă este la volanul unei mașini și refuz cu vehemență să cred că zgomotele ascuțite pe care încep să le disting sunt produse de arme. Cine ar vrea să îl împuște și de ce? Ce s-a schimbat în Italia de când am plecat eu, unde a dispărut liniștea și confortul?

  — Îți spun când ajung, mormăie, apoi îmi închide.

Degeaba încerc să îl apelez din nou, de fiecare dată intră căsuța vocală. Arunc telefonul pe pat, apoi îmi trec în repetate ori mâinile prin păr. Trebuie să mă calmez, vorbim despre liderul vampirilor, nu orice ființă fără apărare, care probabil a plecat într-o vacanță pe care oricum nu o merita. Nu trebuie să iau în seamă toate gândurile care îmi apar în minte, probabil am văzut prea multe filme și de aceea am atâta inspirație.

Îți spun când ajung.

Când. Ajung.

Să ajungă unde? Sper că merge să îl caute pe Qwin, în orice alt loc posibil, chiar și pe lună. Dacă se întoarce aici, probabil inima mea slăbită o să cedeze sigur. Nu m-am îngrijorat degeaba până acum că Shawn și Gabriel o să aibe o întâlnire într-un final, este inevitabil. Iar eu, cum sunt eu, evident, trebuie să fac tot ce pot să o amân cât mai mult.

Vampirium III: Știu că încă mă iubești Where stories live. Discover now