C A P I T O L U L 11
Q W I N
"Gânduri, sentimente, bucăți
din suflet așternute pe o hârtie, asta numesc eu: scrisoare."
"Cunosc multe situații, atât din filme cât și din cărți în care personajele alegeau să scrie o scrisoare în loc să vorbească pur și simplu. De fiecare dată mi se părea un gest penibil. Pentru că nu reușeam să înțeleg cu adevărat semnificația momentului, credeam că se referă la una din lucrurile romantice care oferă pasiune relației. Doar că, aflându-mă acum în situația în care nici nu mai pot să dau ochii cu tine, este o modalitate bună prin care să mă deschid. Mi-ai spus că nu mai vrei să mă mai vezi vreodată, că nu mai vrei să vorbim. Dar nu ai menționat nimic legat de cuvintele scrise.
Mi-am dorit să mă cunoști Emma, atât de mult încât eram capabil să renunț la tot pentru tine. Și m-am gândit foarte mult înainte să mă decid dacă merită să mai afli toate lucrurile astea acum. Intenția mea nu este să te dezamăgesc mai mult decât am făcut-o deja sau să obțin mila ta. O să am conștiința împăcată doar după ce îți voi spune toate lucrurile pe care aș fi vrut să le știi atunci când erai lângă mine. Pentru că aveam nevoie să te simți în siguranță în preajma mea, iubită și respectată de o persoană care doar îți voia binele.
Nu am certitudinea că o să citești această scrisoare și nici că ce este aici nu o să ajungă prin altă parte. Dar o să îți povestesc oricum, pentru că vreau să știi și am deplină încredere în tine. Nu există lucru pe care nu l-aș face pentru tine, mi-aș accepta moartea oricând, dacă ar fi un lucru ce te-ar face fericită. Lumea nu a fost un loc frumos înainte de invazia vampirilor, Emma. Poate că tu ai avut o viață frumoasă, mâncare din belșug și părinți care ți-au făcut copilăria o perioadă magică de care te-ai bucurat din plin. Dar asta nu înseamnă că a fost la fel pentru toți oamenii.
M-am născut într-un cartier sărac dintr-un oraș uitat de lume. Am avut două surori, una din ele a murit la scurt timp după naștere și cealaltă la vreo cinci ani distanță. Eu eram cel mai mare și totodată singurul care a reușit cumva să supraviețuiască. Unii ar spune că este mâna sorții, eu cred că este vorba doar de noroc. Mama era o femeie foarte frumoasă, dar și curajoasă. A renunțat la tot ce înseamna confort și bunăstare ca să poată avea o relație cu tata. Părinții ei l-au refuzat, considerând că nu se ridică la standardele societății din care făceau parte. Astfel, a ajuns să se lupte zilnic să trăiască, pentru că el pierduse totul.
Fusese acuzat pe nedrept de crimă, procesul, avocații, toate l-au stors de bani până în punctul în care a fost nevoit să își vândă casa și să se mute într-una căreia îi puteai spune mai bine cameră. Apoi am apărut noi, trei copii, nevoiți să poarte o luptă dificilă cu viața încă de la prima suflare. Viata s-a schimbat atunci pentru amândoi, soarta părea că le-a rezervat doar ce era mai rău. Dar nu au renunțat, s-au luptat din greu să trăiască, sperând că o să le fie mai bine.
Dacă ar fi să îmi ceri ceva acum, Emma, aș putea să îți ofer. Am la dispoziție tot ce se poate, tocmai pentru că atunci nu a avut și mi-a rămas cumva impregnată în suflet amintirea momentelor în care nu ne puteam permite medicamente, nici măcar mâncare. Și nu vorbesc numai în numele meu, ci al tuturor copiilor care înțeleg acest lucru. Nu există suferință mai mare decât să îți vezi părinții plângând noaptea, pentru că nu știu cum o să facă rost de o pâine pentru ziua următoare.
La cincisprezece ani, după ce am trecut prin multe, am întâlnit un bărbat, care m-a adus cumva pe linia de plutire. Mi-a oferit un loc de muncă la un service din apropiere, bani împrumut cu care ne-am mutat ulterior într-un loc acceptabil. Totul a mers așa de bine o perioadă, încât am uitat de toate problemele cu care ne-am confruntat până atunci. Cel puțin pentru câteva luni, abia după am reușit să aflu ce era el de fapt: un vampir, al cărui fiu murise și care se atașase într-un fel de mine.
