C A P I T O L U L 3
E M M A
"Trădarea din partea familiei
este cea mai dureroasă."
— Mulțumesc pentru că ai acceptat să mă întâlnești, vorbește de îndată ce ocup locul liber de la masă. Știu că probabil este ultimul loc în care îți doreai să te afli și sunt ultima persoană pe care voiai să o vezi, doar că trebuie neapărat să îți spun aceste lucruri.
Ayana nu s-a schimbat deloc de la ultima noastră întâlnire, pe care sincer, nici nu cred că mi-o mai amintesc. Arată la fel de bine cum îmi aminteam, exceptând pungile de sub ochi și privirea pierdută. Nu credeam că aceasta este înfățișarea unei persoane care a plecat să ordoneze gândurile și să facă o pauză de la tot ce o înconjoară. Am continuat să cred că probabil se distrează pe vreo plajă exotică, înconjurată de bărbați cu mușchi, capabili să ofere consiliere personală și un masaj de nota zece. Cel puțin eu asta aș fi vrut.
Văzând-o astfel, încep să îmi dau seama că poate nu sunt singura care a avut de suferit până acum. Ea s-a străduit mereu să ne fie bine mie și... verișorului ei, dar niciodată nu a vorbit și despre nevoile sale. Mi-a fost alături în cele mai grele momente, chiar dacă nu i-am cerut și continui să sper că a făcut acest lucru pentru că a crezut în prietenia noastră. De aceea am acceptat să o întâlnesc, după toate lucrurile bune pe care le-a făcut pentru mine, merita măcar acest lucru.
— Am auzit că tu ai fost cea care le-a oferit informații să mă găsească, spun calm, zâmbind slab fetei care mi-a așezat într-un final bautura în față. Muntele de frișcă din vârf arată cu mult mai bine decât întregul amestec de cappuccino și orice ar mai fi fost adăugat în pahar. Nu mă pot abține, îmi trec degetul pe deasupra ei, apoi adun spuma pufoasă cu limba.
Ea mă privește ciudat, de parcă se așteaptă oricând să izbucnesc și să sperii pe toată lumea din cafeneaua pe jumătate plină. Ciudat, Shawn a avut aceeasi reacție după ce mi-a povestit cum Ayana l-a căutat și oferit toate informațiile necesare. De aceea a tot insistat să meargă cu mine, probabil de teamă că nu mi-aș putea controla sentimentele. Dar în drumul spre cafenea am avut posibilitatea să mă gândesc la multe lucruri și să realizez că Ayana este multe lucruri, dar nu dușmanul meu.
— Nu sunt supărată, Ayana, sunt doar confuză, oftez. Ai plecat într-un moment în care aveam mare nevoie de tine, nu mi-ai lăsat măcar un bilet în care să explici ce se întâmplă și mai mult, m-ai condus către o prăpastie unde era să îmi rup gâtul. Nu crezi că toate astea sunt lipsite de sens?
Îmi imaginam că toată vânătoarea mea de obiecte și aventura de a căuta ceva ce nu a fost niciodată real avea să îmi ofere ceva folositor. Cum ar fi o informație, sau chiar un lucru mai important de atât. Nu doar o căzătură și un cucui obținute de pe o stâncă abruptă.
— O să sune oribil, dar de când am plecat, m-am tot gândit la căi prin care puteam să te fac să îți recapeți memoria.
Face o pauză lungă, timp în care aștept răbdătoare să continue ceea ce are de spus.
— Atunci când te-ai aruncat de pe stâncă, te-ai lovit la cap destul de grav. Când ai fost transformată, nu am avut idee că o să îți pierzi memoria, nu a fost parte din plan. Ne așteptam ca singura problemă să fie modalitatea prin care o să ne descurcăm cu tine fiind un vampir. Dar apoi, nu ne-ai recunoscut când ți-ai revenit și totul a luat o întorsătură neașteptată. Ne-am hotărât să nu îți spunem, cel putin până când găseam o soluție ca voi doi să vă înțelegeți. Doar că ai început să îți amintești unele lucruri și atunci când mi-ai mărturisit acest lucru, am făcut singurul lucru pe care l-am crezut corect: am folosit o vrajă să îți mențin amintirile sub control. Doar că el a insistat să îi leg viața de aceasta, în cazul în care m-aș fi răzgândit și aș fi încercat să o rup.
