C A P I T O L U L 35
E M M A
"Atunci când iubești, iubești
și calitățile, dar și defectele
persoanei respective."
— Trebuia să îmi spui ce ai de gând, sunt deja obișnuită cu jocurile lui și te-aș fi ajutat. Apropo, unde ai plecat?
Cum aș putea să îi spun că voiam să o caut pe fosta logodnică a celui de care a fost ea îndrăgostită, care se presupune că este moartă, dar de fapt nu este? Nici măcar nu are sens. Las paharul pe masă, apoi mă lipesc cu capul de ea, pentru că este rece. Am observat că a devenit un obicei, fac asta destul de des, mai atunci când am multe probleme. Qwin s-a supărat serios pe mine. M-a rugat de foarte multe ori să nu ies fără el, pentru că sunt foarte multe persoane care vor să îi facă rău, care îl cunosc, iar eu nu fac decât să îl îngrijorez. Restul drumului nu am mai vorbit niciunul. Când am ajuns în casă, s-a asigurat că Ayana nu o să mă scape din priviri.
Apoi le-a cerut celor care păzesc poarta să nu mă lase să ies, indiferent de motiv. Nu mi-a mai adresat niciun cuvânt, pur și simplu a plecat.
— În oraș.
Se așează lângă mine și îmi mângâie blând părul. Acum arată mult mai bine, la fel cum mă obișnuisem să o văd zilnic. Poată o rochie roz, scurtă, prinsă cu o curea la talie și are parul prins într-un coc lejer. Nu pare că a venit acasă atât de amețită încât nu putea să urce scările.
— Nu trebuie să te superi pe el, știi și tu cum e perioada asta. Este doar stresat și vrea să ne țină pe toți în siguranță. Suntem singura familie pe care o mai are.
— Sunt supărată pe mine.
— Am o idee care sigur o să te înveselească. Hai să avem o zi a fetelor, în care să facem doar lucruri normale de fete. Manichiura mea ar cam avea nevoie de niște îngrijire și la fel și părul, propune, întinzând mâna dreaptă în față.
— Qwin a zis că mă încuie în subsol dacă mai părăsesc perimetrul casei.
Deci așa se simte o persoană arestată la domiciliu. Măcar nu sunt singură, am alți colegi de celulă cu care să îmi plâng suferința.
— Nici nu trebuie să ieșim, o să vină cineva la noi. Ce zici, vrei?
Aprob, conștientă că oricum nu am altceva mai bun de făcut. Jumătate de oră mai târziu, ne trezim la ușă cu două fete de înălțime medie, care cară niște genți pe umeri mai mari decât ele. Ne stabilim în living, unde încep să împrăștie pe masă tot felul de produse, care mai de care mai interesante. Nu îmi amintesc ultima oară când mi-am îngrijit amănunțit unghiile. Iar părul meu nu cunoaște altceva în afară de șampon și un balsam, pe care cele mai multe ori le iau de la Qwin. Am senzația că ale lui îmi lasă părul mult mai moale. Sau poate că doar îmi place să miros ca el.
Lynda este fata blondă, cu șuvițe, care are aparat dentar și haine foarte colorate. Poartă un tricou larg niște blugi rupți și teniși cu platformă. Prietena ei, Sara, este brunetă, poartă foarte multe accesorii și o ținută mult mai lejeră. Mirosul lor îmi indică faptul că nu sunt vampiri, dar nici vârcolaci nu par. Dacă ar fi fost vrăjitoare, cel mai probabil Ayana ar fi menționat ceva legat de acest aspect. Deci nu îmi rămâne decât să cred că sunt oameni și că trebuie să am grijă să mă hrănesc în următoarea oră, ca să fiu sigură că sunt în siguranță.
Ne-am așezat pe fotolii. Lynda mi-a aplicat pe față o mască cu miros de pepene galben, destul de lipicioasă. Apoi mi-a pus două felii de castravete pe ochi și a început să îmi îngrijească unghiile. Nici măcar nu mă interesează ceea ce face, pentru că mă simt relaxată. Ayana a avut inspirata idee să pună și niște muzică înainte să înceapă tot acest procedeu. Apoi a urmat un tratament pentru păr, ne-a aplicat o mască, apoi a trebuit să îl spălăm, ca să avem parte de alt tratament.
