C A P I T O L U L 42
E M M A
"De la început până la sfârșit,
ai fost singura persoană pentru care mi-aș fi dat și viața."
— Dacă ai puțin respect, cât de puțin, o să mă lași să merg acolo.
Îmi aud inima bătând cu putere în piept. Adrenalină. Frică. Simt nevoia să strig, să lovesc, dar mai ales să plâng din cauza neputinței. Mai multe perechi de ochi se întorc asupra mea, dar nu mă deranjez să le iau în seamă. Acești oameni și-au riscat viața pentru mine, într-adevăr, dar nu ar reuși vreodată să înțeleagă motivul pentru care vreau să mă întorc în locul în care am fost captivă.
— Ayana, te rog, mă agăț de brațul ei și nu pot să nu observ cât este de slăbită.
— Vreau doar să îți fie bine, spune într-un final, pe un ton moale, resemnat. Este periculos, abia au reușit să ne salveze pe toți. Renunță, Emma. Acum ne mai rămâne doar să așteptăm și să sperăm că norocul este de partea noastră.
Qwin și Emmet, încuiați în aceeași cameră, într-un loc înconjurat de vampiri. Nici nu știu cât timp am fost inconștientă sau de cât timp stau încuiată în această mașină. Îl aud pe Shawn spunând că în cinci minute o să plecăm, fiind depășiți numeric de vampiri. Dar nu îl putem lăsa aici, Qwin are nevoie de ajutorul nostru acum mai mult ca niciodată. Și nimeni nu vrea să înțeleagă.
— Nimic nu va mai fi la fel fără el. Așa că prefer să știu că am murit încercând, decât să trăiesc cu vina.
— Tu ești cea mai nevinovată de aici. Încă de la început a știut care sunt riscurile și deși am ales cu toții să nu luăm în calcul această posibilitate, știam că la un moment dat vom fi nevoiți să luăm o decizie de genul.
Gabriel este încă inconștient în mașina de lângă noi. El pare cel mai grav rănit dintre noi toți, cu totul schimbat. El m-ar fi înțeles și ar fi făcut orice ca să îl salveze pe Qwin. Chiar dacă asta ar fi însemnat să își accepte sfârșitul.
— Shawn! exclam, atunci când acesta se urcă la volanul mașinii.
Arată groaznic, la fel ca noi toți, de altfel.
— Îmi pare rău, Emma, oftează și observ extenuarea pe chipul său. Nu mai există nicio speranță. Dacă mai stăm aici, vampirii o să vină după noi. Și după cum vezi, am pierdut o mulțime de oameni, nu ne permitem să îi sacrificăm pe toți.
— Ce o să se întâmple cu el? suspin.
Tata nu s-a întors încă. Poate ca a rămas acolo să îl ajute.
— Îmi pare rău.
Își întoarce privirea spre casa în care păstrez atât de multe amintiri.
— Spune-mi, Shawn! strig în adevăratul sens al cuvântului când păstrează tăcerea pentru o perioada prea lungă de timp.
— Este o tehnică a vânătorilor noștri, spune pe un ton jos. Cea mai eficientă când vine vorba de a scăpa rapid de un număr mare de vampiri.
Nu reușește să termine bine de vorbit și un zgomot grav și înfundat se aude în spatele nostru. Cel mai îngrozitor sunet pe care l-am auzit vreodată. Bucăți din ceea ce a însemnat în trecut acasă pentru Qwin s-au împrăștiat pe distanțe considerabile. Flăcările au cuprins materialele rămase cu o viteză surprinzătoare, oferind o imagine de coșmar. Au aruncat în aer întreaga clădire, fără să le pese măcar că el a rămas acolo.
