Aimee: Soldați În Războiul Iubirii

Capitolul 56

     — Cred că sunt însărcinată, îi spun eu total blocată și incapabilă să vorbesc coerent.

     Îl privesc cum chipul îi devine inexpresiv și buza de jos îi tremură sesizabil.

     — Despre ce vorbești? Întreabă el, bâlbâindu-se.

     Îi zâmbesc ușor.

     — Menstruația mi-a întârziat mai mult decât de obicei și grețurile astea nu sunt chiar normale, încep eu a-i explica. Având în vedere că am reunțat de mult la metodele de protecție, asta ar fi cea mai plauzibilă explicație.

     Durează câteva secunde până când reușește să proceseze informația primită atât de brusc, dar apoi chipul i se luminează și mă ridică în brațele sale puternice, strângându-mă mai tare decât își imaginează.

     Lacrimile se formează la baza ochilor mei în timp ce ale lui deja i-au inundat obrajii.

     Mă pune cu grijă jos și se așează în genunchi pentru a ajunge la nivelul burții mele pe care o sărută cu blândețe.

     — Vă iubesc. Vă iubesc pe amândoi, repetă el mânat de o stare acută de frenezie.

     Îmi poziționez coatele pe umerii lui și încep a mă juca în părul lui des ce miroase puternic a mentă.

     În sfârșit am tot ce mi-am dorit.

     Dar încă nu am confirmarea concretă și încerc pe cât posibil să nu îmi fac speranțe ce se pot dovedi ulterior înșelătoare și dezamăgitoare.

     Îi ridic chipul pentru a-i întâlni privirea și îi zâmbesc pentru a nu știu câta oară.

     — Ca să fim complet siguri va trebui să fac un test, și chiar și un control la medic, îi spun eu cu glas stins.

     Mă ridică ca pe un bebeluș în brațele lui și mă așează pe canapeaua din sufragerie, învelindu-mă cu o păturică pentru a sta confortabil.

     — Dau o fugă până la farmacie. Să nu te miști de aici, spune el îndreptându-și degetul arătător spre mine.

     Pufnesc în râs și privesc cum ușa de la intrare se închide brusc în urma lui.

     Degetele mă furnică și mi le plimb nerăbdătoare pe telefon. Mi-aș dori atât de mult să o sun pe mama și să îi spun.

     Dar motivele pentru care i-am ascuns cât de mult îmi doresc să am un copil mă opresc acum din a-i da o veste de care nu sunt încă sigură.

      Totuși, nu am niciun dubiu că ea trebuie să fie prima persoană care află, așa că mă rezum la a-i trimite un mesaj că în seara asta vom trece pe la ei.

     În cel mai fericit caz voi avea și o veste bună pentru ei, în caz contrar nu va fi deloc rău să petrec puțin timp în casa părintească.

     Va fi ca o alifie pentru suflet în cazul unei dezamăgiri.

     Oftez adânc chiar în momentul în care Riley își face apariția, gemând din greu. Nu e dificil de imaginat că probabil a alergat până la farmacie și înapoi având în vedere că nu a plecat de prea mult timp.

     — Am luat două ca să fim siguri, spune el fluturând cutiuțele de mărime medie din mâna lui. Și sunt din acelea ce se fac la orice oră din zi, ca să nu trebuiască să așteptăm până de dimineață.

     Fără a mai rosti vreun cuvânt în plus, mă ridic de pe canapea și, smulgându-i testele, mă retrag în baia de la parter.

     Dau să închid ușa în urma mea, dar trupul lui masiv îmi stă în cale.