" Povestea noastră a început cu stângul. Nu a fost dragoste la prima vedere și nici nu am fost fericiți de la început. Dar când am reușit să îi dărâm zidurile din jurul inimii, am gustat un strop din savoarea fericirii.
Și poate ar fi fost de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aimee
— Riley, grăbește-te, iubitule, altfel vom întârzia la programare și nu vom afla sexul copilului, țip eu din toți rărunchii pentru a mă asigura că mă fac auzită.
— Sunt gata, rostește el când apare în fața mea, lăsându-mă perplexă.
Imaginea din fața mea depășește cu mult tiparele imaginației și îmi face creierul să se blocheze.
— Ce e, nu îmi stă bine? Întreabă el, mirat parcă de reacția mea.
Un chicot de râs îmi scapă printre buze și răsună în întreaga încăpere.
— Foarte amuzant, rostește el în mod ironic.
— Iartă-mă, iubitule, dar pot să știu și eu de ce ți-ai luat fracul pe tine? Întreb eu, încercând să îmi stăpânesc râsul.
— Ce e în neregulă cu asta? E un moment important și vreau să fiu îmbrăcat adecvat, răspunde el solemn.
Mă abțin cu greu să nu mai râd și, în schimb, scot un oftat scurt după ce îi sărut fruntea.
Am impresia că voi avea de crescut doi copii.
În ciuda întârzierii survenite în program, am reușit totuși să ajungem la timp la cabinetul doamnei doctor.
Riley era mai agitat ca niciodată și nu putea sta locului deloc. Ce-i drept, nici eu nu aș sta jos dacă nu ar fi burta care să îmi îngreuneze situația.
Pentru el e prima oară când vine cu mine, eu deja am trecut prin asta. De la controlul anterior puteam afla sexul, însă o parte din mine a sperat întotdeauna că soțul meu va fi lângă mine când voi afla.
Doamna doctor a fost nevoită să participe la o naștere și programarea noastră a fost amânată cu o oră, ceea ce face așteptarea mult mai lungă decât era.
Între timp, Riley a luat telefonul meu pentru a anunța la muncă că întârzie mai mult decât credea, în timp ce eu m-am rezumat la a vorbi puțin cu copilul.
Am senzația că mă aude și de aceea tind să vorbesc cu ea sau el destul de des. Îi spun povești, îi arăt casa și camera pe care am pregătit-o, ba chiar îi enumăr pașii pe care îi fac când gătesc ceva în bucătărie.
Mă simt cumva, mai aproape.
— Iubito, ți-a dat Clarissa mesaj că a primit scrisoarea și instrucțiunile și că poți conta pe ea. Despre ce vorbește? Întreabă el, curios.
