Protectorii

Capitolul 4

Ma aflu in camera la Cassy, împreuna cu ea si cu Isabel. Peste o ora trebuie sa ne intalnim cu băieții in fata clubului.
Fetele s-au îmbrăcat deja, iar acum încearcă sa imi găsească mie ceva de îmbrăcat.
-In sfârșit! tipa Isabel. Asta e perfecta, imi spune ea, arătându-mi o rochie neagră, simpla, cu o palma mai scurta de genunchi.
-Du-te si îmbrac-o, imi spune si Cassy.
Peste 2 minute, am revenit in camera.
-Iti sta perfect, spune Isabel. Acum haide si pune-ti asta in cizma, spune ea dându-mi un pumnal.
Pot sa spun ca am ajuns sa ma pricep destul de bine sa lupt cu pumnalul. Si fetele aveau arme de umbra la ele. Brățara lui Cassy, era de fapt un bici, iar Isabel avea prinse pe sub rochie 2 pumnale.
Trebuia sa fim pregătite, in fond nu mergeam sa ne distram.

Ajunse in fata clubului, ne-am întâlnit cu băieți.
-Arati superb, imi sopteste Will la ureche, pe cand intram in club, facandu-ma sa rosesc.
-Nici tu nu areti prea rau, spun eu necajinu-l.
Vroia sa mai spuna ceva, dar a fost intrerupt de muzica data la maxim si de oamenii care se revărsau puhoi pe usi.
-Deci,toată lumea stie planul, nu? striga Tim ca sa acopere muzica.
Toti am încuviintat a da, dupa care ne-am despărțit. Eu am mers cu Will, iar Cassy si Isabel cu Tim.
Planul era sa ne amestecam prin mulțime, pana găsim un Adonit, dupa care i-l atragem intr-un colț , unde i-l putem înconjura.
-Dansezi?ma întreaba Will.
-Parca nu am venit sa ne distram, ai uitat?
-Da, dar nu vrem sa dam de bănuit, imi spune el ranjind.
Am oftat si mi-am dat ochii peste cap, dupa care m-a luat de mana si m-a condus pe ringul de dans.
Mi-am pus mâinile dupa umerii lui, iar el si-a pus mâinile pe soldurile mele. Am inceput sa ne învârtim pe ritmul muzicii, iar dupa câteva secunde mi-a zis:
-Uita-te acolo, langa fata roscata, imi spune el, in timp ce imi direcționeaza privirea intr-acolo.
La prima vedere, am vazut doar un băiat normal cu care dansa. Dar dupa am observat, ca aerul din jurul lui tremura.
-Un Adonit? Dar atunci cum i-l poate vedea? întreb eu.
-Ti-am spus ca Adonitii sunt un fel de demonii. Ei pot sa aleagă cand sa fie vazuti, iar atunci cand fac asta își iau o infatisare umană.
-Atunci merg la el, si i-l atrag spre ieșirea din spate. Tu anunța-i pe ceilalți si veniți acolo.
Nu am mai așteptat răspunsul, ci am plecat.
Am intrat intenționat in el, dupa care m-am scuzat ca o prostuta si i-am aruncat multe zâmbete, iar apoi am pornit spre ieșirea din spate, iar el s-a luat dupa mine.
-Ce face o fata ca tine, singura intr-un club? ma întreaba el cu o sclipire răutăcioasă in ochi.
-Stii si tu, am venit sa ma distrez, ii spun eu, pe cand ieșeam din club. Si cine spune ca sunt singura?
Chiar atunci Will a sărit asupra lui, el a încercat sa se ridice, dar Cassy i-a înfasurat biciul de glezne si la țintuit la pamant. Acum ca nu era in văzul lumii, a revenit la forma lui monstruoasa. Avea statura unui om, dar aici se opreau asemanarile. Fața ii era distorsionata,iar membrele ii erau acoperite de un fel de solzi. S-a zvarcolit, încercând sa scape, dar nu a reușit decat sa se rănească si mai mult.
-Ce vreți? a suierat el.
-Avem nevoie de informații, a spus Will, iar daca ti la viata ta, ar fi bine sa ni le dai.
-Știm ca acum câteva zile, ati răpit-o pe mama lui Mayra. Vrem sa știm unde o tineti, spune si Tim.
-Nu va spun nimic.
-O, sunt convinsă ca o sa iti schimbi părerea, spune Isabel, scoțandu-si unul dintre pumnale si făcându-i o tăieturi la baza gâtului.
Adonitul a scos un zgomot suierator, iar din tăietura i-a țâșnit sânge negru, dezgustator.
-Bine, va spun ce stiu. Am auzit de la ceilalți locuitori ai Lumii de Jos, ca o femeia a fost răpită si e ținută in captivitate, in Temnița Demonilor.
-Spune-ne cum ajungem acolo.
-Daca va spun, promiteti ca nu ma omorâti?
-Da, acum spune.
-Aveți nevoie de inelul asta, spune el aratundu-ne mana, pe care avea un inel cu o piatra roșie. Găsiți incuietoarea, inelul e cheia, spune el întinzându-mil. L-am luat si l-am strecurat in geanta.
-Unde se afla incuietoarea? întreaba iar Will.
-Nu stiu.
-Nu te credem, daca nu ne spui, nu pleci.
-Chiar nu stiu, ne spune el cu un mârâit înfundat.
M-am concentrat asupra lui, si i-am observat aura. Avea o culoare negricioasa, iar dispre el venea sentimentul de teama. Mi-am dat seama ca nu mintea.
Will se pregătea sa i-l lovească, cand am intervenit eu.
-Spune adevarul, chiar nu stie unde se afla.
-De unde sti?
-Pai uitati-va la aura lui. Nu vedeți? Nu minte.
Toti se uitau ciudat la mine. Ce era in neregula.
-Mayra, poti sa ii vezi aura? ma întreaba Tim.
-Da, voi nu puteți?
-Nu, răspunde Cassy.
-Esti sigura ca nu minte, întreaba si Isabel?
-Sunt sigura, dați-i drumul.
-Cum, nu i-l omoram? întreaba Will puțin dezamăgit.
-I-am promis ca daca spune adevarul, ii dam drumul, asa ca hai sa mergem.
Will s-a dat jos de pe el, iar Cassy si-a desfășurat biciul.
Adonitul s-a ridicat, iar inainte sa plece, mi-a spus:
-Pentru ca ti-ai respectat cuvântul,iti voi spune ceva. Toti sunteți in pericol. Conducătorul Adonitilor are de gând sa pornească război împotriva voastră, si împotriva celorlalti de felul vostru, care ii omoară pe Adoniti.
Iar atunci, voi sta si voi privi cum veți muri, spune el, lingandu-se pe buze, dupa care dispare înapoi in clădire.
Ne-am îndreptat cu toții spre mașina,in tăcere, inca gândindu-ne la vorbele lui.
Lucrurile au devenit mult mai serioase, iar acum nu mai e vorba doar de mama, ci de toti ceilalți.

--------------------------------------------------------------------------
Va multumesc mult celor care imi cititi cartea si astept parerile voastre.
Daca va place capitolul, lasati cate un vot.