Protectorii

Capitolul 22

Isabel si Tim au ajuns cat de repede au putut, si împreuna am scos cele cinci cufere afara.
Ne-am asezat pe nisipul fin, formând un cerc, iar apoi fiecare dintre noi si-a ales un cufar. Le-am asezat in fata noastră, al meu find cel mai mic, de culoare argintie împodobit cu spirale si câteva pietre pretioase.
Modelul spiralat forma in mijlocul capacului o litera: E.
Oare ce vrea sa însemne? Totuși, acum aveam alta problema, si anume cum sa le deschidem? Nu au gaura pentru cheie, nici alt mecanism mai ciudat. Parca pur si simplu nu vor sa fie deschise.
-Hei, uitati, a spus Isabel, intrerupandu-mi sirul gandurilor. Pe cufarul asta apare un S.
-Si pe al meu apare o litera, spune Cassy incruntata. Cred ca e un Â.

Se pare ca pe fiecare cufar era alta litera. In curând ne-am dat seama ce trebuie sa facem, si am asezat cuferele in ordine. Primul este cel al lui Iz, urmat de cel al lui Cassy, apoi de al lui Tim, Will si la sfârșit de al meu.
Cuferele fiind aliniate, am putut citi in sfârșit mesajul. Doar un singur cuvânt:
S.Â.N.G.E.
La inceput eram uimita, dar apoi namaiasteptand nici o explicație, Will a scos de la brâu un cuțit si si-a facut o crestatura in palma. Am tresărit, privindu-l cum lasa sângele sa se scurga pe capacul cufarului, pana cand toată litera a fost complet colorata. Cufarul s-a deschis cu un pocnet sec.
-Repede, procedati toti ca Will, a spus Isabel.
Rand pe rând cuferele s-au deschis. Pumnalul a ajuns si la mine. L-am luat fara tragere de inima si am îndreptat vârful ascuțiți spre palma mea. Mi-am strans ochii in momentul in care lama a facut contact cu pielea. Am simțit o usturime, dar am strans din pumn, fortand sângele sa cada.
Capacul cufarului s-a deschis, dând la iveală un maner vechi, dar superb. Era lucrat manual in argint, insa ii lipsea lama. Ceilalti au scos pe rând ce se afla in cuferele lor, iar in curând in nisip stăteau patru bucati de metal sclipitoare plus manerul.
-Pare a fi un pumnal, spun Tim gânditor.
-Ai drepatate, i-l aprob eu. Dar de ce e dezmembrat?
-Nu stiu, a raspuns el neputincios. Cred ca va trebui sa ne dam seama cum sa i-l refacem.
Pe cand termina de spus asta, am observat ca a inceput sa ii infloreasca pe piept o pata roșie, devenind din ce in ce mai mare. Am tipat ingrozita cand am vazut sageata înfipta din spatele sau. Will s-a grăbit sa i-l ajute, in timp ce asupra noastră sa revărsat alta ploaie de sageti. Ne-am ferit de ele si ne-am strans unul in altul, in mijlocul Adonitilor care au inceput sa ne inconjoare.
O singura privire aruncată asupra chipului pământiu a lui Tim mi-a confirmat temerile. Fara o îngrijire adecvată nu va mai rezista mult.
Rana nu era foarte gravă, deoarece nu a fost tintita inima, insa pierdea mult sânge.
Mi-am ațintit din nou privirea asupra atacanților noștri. Arcurile lor erau Inca îndreptate spre noi, iar din spatele lor se apropia o silueta, chipul ei devenind din ce in ce mai vizibil.
-Mai, mai. Pe cine avem aici? Ne întreaba Asher, cu unul dintre ranjetele sale dispretuitoare pe fata.
L-am privind direct in ochi, încercând sa îi arat ca nu ma intimideaza, insa el m-a ignorat.
-Ce vrei de la noi? L-a întrebat Will aproape scuipand cuvintele.
-Am venit sa imi recuperez pretioase prizoniera. Va aveam in vizor de câteva zile, insa cand am auzit ce vreți sa faceti, nu am putut sa ratez ocazia. Știam cu siguranță ca ma veți conduce către arma. Acum, ia spuneti: unde este?
Cu mâinile tremurande, mi-am tras bluza mai in jos, pentru a nu observa umflatura din buzunar.
-Nu o sa iti dam nimic, spun eu, încercând sa ini fac vocea sa para sigura.
-O, cred ca m-ai înțeles gresit, imi spune el pe un ton rece. Daca nu imi dați arma, prietenul vostru moare. Cu o mișcare brusca, doi dintre Adoniti au ajuns in spatele lui. Unul dintre ei i-a pus cutitul la gât, iar celălalt l-a imobilizat pe Will, ca sa nu sara sa i-l ajute.
-Acum, spune el poruncitor. Arma sau moare! Alegerea e a voastră.
Nu puteam lasa sa se întâmple asta. Fara sa ezit măcar o clipa, am înaintat, scoțandu bucatile de la brâu.
-Mayra... Nu... Nu i-l asculta, a spus Tim de-abia soptit.
L-am ignorat, stiind ca făceam ce era corect. Oricum, nu am fi avut șanse împotriva lor. Erau prea multi.
Eram pe la jumătatea distantei către Asher, cand am vorbit:
-Ti-l dau, dar trebuie sa promiti ca ne lasi pe toti in pace.
-Bine, spune el plictisit. Acum da-l!
-Promite!
-Fie, promit! Spune el cu o sclipire amuzata in ochii.
I-am întins bucatile de metal, iar acesta mi le-a smuls din mana cu o privire înfometata, cercetandu-le.
-Foarte bine. Acum respectati promisiunea, am spus eu cat de tare am indraznit.
-Desigur, era sa uit. Aruncați-i de pe stâncă in mare. Cu siguranță nu vor supravietui.
Slujitorii lui s-au apropiat de noi, si ne-au prins tot cate doi pe fiecare. Am inceput sa ma zbat si sa strig. Sa lovesc cu picioarele in stânga si in dreapta, insa era degeaba.
Am încercat sa strig la el, sa ii spun cat de nemernic este, insa am primit o lovitura in dosul capului, iar totul s-a incetosat. Ii simteam cum ma trag dupa ei. I-l auzeam pe Will strigând furios, si pe Isabel scuipnadu-l. I-l auzeam si pe el râzând batjocoritor, insa oricât ma chinuim sa imi fac corpul sa ma asculte, nu reușeam. De fapt nici nu mai imi pasa. Pana la urma, daca trebuia sa mor, poate ca asta nu era chiar cea mai rea modalitate. O caldura brusca a inceput sa ma cuprindă, insa chiar atunci mi-a zburat gândul la mama. Nu merita sa treacă prin asa ceva. Nici prietenii mei. Cu un ultim efort, mi-am forțat ochii sa se deschidă, insa chiar atunci am simțit cum pământul imi aluneca de sub picioare, iar doua brate puternice ma împing.
Senzația de cădere in gol, de plutire, era chiar liniștitoare, iar briza blândă si calda imi flutura parul.
Insa in câteva secunde, calmul acesta s-a sfârșit, in momentul in care am facut contact cu apa.
Trupul meu era parca un bolovan, scufundandu-se tot mai mult. Apa rece imi îngheța oasele, fiindu-mi aproape imposibil sa ma mișc. Plămâni meu strigau disperati dupa o gura de oxigen, insa nu puteam face nimic ca sa ma înalt la suprafața. Întunericul ma învăluia tot mai mult, iar in cele din urma l-am lăsat sa ma cuprindă.