Protectorii

Capitolul 15

-Deci, sa vad daca înțeleg. Spune-ți ca am facut aici pe nebuna, atacând oamenii cu cutite? întreaba Isabel sceptica.
-In mare, da, răspunde Tim degajat.

As mai fi ramas sa vorbesc cu ei, dar chiar vroiam sa o vad pe mama. Am luat din bucătărie un pahar de suc si o tava cu mâncare si m-am îndreptat spre camera ei.
Imediat cum m-a zărit, pe chip i-a apărut un zâmbet. Cearcănele de sub ochii ei au dispărut datorită somnului, iar aspectul ei se îmbunătățea.
-Buna mama! Cum te simți?
-Mult mai bine, imi răspunde ea sincera.
I-am povestit despre ce s-a intamplat cu casa noastră, si despre Lucke. Despre cum am reușit sa o eliberam. In mare i-am povestit tot ce sa intamplat cand a lipsit ea.
Sunt foarte fericita ca mama este in sfârșit inapoi, dar pe de alta parte, sunt dezamagita ca nu am reușit sa i-l găsesc si pe tata.

O ceata stranie a inceput sa își faca apariția in dormitor. Pana sa imi dau seama ce se intampla am fost înconjurată de un grup de Adoniti. De la parter se auzeau țipete, deci bănuiesc ca si lor li sa intamplat același lucru.
Unul dintre ei a venit si mi-a legat mâinile la spate, iar eu l-am lăsat, stiind ca ar fi inutil sa ripostez.
Au procedat la fel si cu mama, iar apoi ne-au împins pe scări. Jos, se aflau si mai multi Adoniti, daca este posibil asa ceva, iar Will,Tim si Isabel erau legati si ei. Cassy inca se zbatea, impotrivindu-se, dar in scurt timp ni s-a alăturat si ea.
-Ce vreți? a mârâit Will nervos.
-Asher e supărat din cauza mici voastre excursii, mai ales ca i-ati răpit un oaspete important, ne-a raspuns unul dintre ei cu amuzament in glas. Acum va ducem sa va întâlniti cu el.

Ne-au îmbrâncit intr-o mașina mare neagră, dar nu ne-au dezlegat. Trebuie neaparat sa scăpăm, dar cum? Sunt de 4 ori mai multi ca si noi.
Am mers in tăcere, din cauza ca unul dintre ei se uita îndeaproape la noi, neputând astfel sa facem un plan.
Probabil ca următoarea poarta prin care vom intra e mult mai departe, deci sa speram ca vom avea suficient timp sa evadam.

-Trebuie sa oprim! Am nevoie urgentă la baie, spun eu cu cea mai convingătoare voce posibila. Speram ca ceilalti sa se prindă ce vreau sa fac.
-Nu te mai poti tine si tu? ma întreaba nervos băiatul-demon.
-Nu. Imi pare rau, dar trebuie sa imi respecți nevoile fiziologice.
Acesta a oftat din toti ranunchii, dupa care i-a spus Șoferului sa oprească.
-Coboară! a mârâit el. Si daca încerci ceva, o sa iti smulg capul ala frumos de pe umeri.
M-am îndreptat spre tufisuri, gândindu-ma la o diversiune. La câțiva pași in spatele meu , se afla unul Adoniti, supraveghindu-ma.
Ma prefac ca ma aplec, iar apoi strig:
-Sarpe! Sarpe! Am un Sarpe pe picior! Am tipat cat de tare am putut.
Toti s-au îndreptat spre mine, încercând sa ma faca sa ma calmez. Dupa câteva minute, m-au imobilizat, iar băiatul-demon mi-a spus vizibil iritat:
-Era un bat! Pe viitor învață diferența. Șarpele, spre deosebire de baț se misca. Crezi ca ai înțeles? ma întreaba el sarcastic.
Nu ii raspund nimic, fiind prea ocupată sa ma tot întreb daca ceilalti au avut suficient timp sa scape.
O înjurătură scăpată de Adonitul din fata mi-a confirmat faptul ca au fugit. Asta cat si faptul ca Ușile mașinii erau deschise iar înăuntru nu era nimeni.
Acum mai trebuie doar sa plec si eu.
Nici nu am apucat sa ma gândesc bine la asta, ca am si vazut o Săgeata zburandu-mi pe langa cap si infingandu-se in pieptul celui care ma ținea imobilizata. Inca o sageata, iar apoi una si inca una, pana cand fiecare Adonit stătea pe jos.

-May, esti bine? Întreaba Cassy venind in fuga spre mine.
-Da. Voi?
-Suntem bine. Am reușit sa scăpăm datorită faptului ca ia-i distras. Dar acum trebuie sa plecam. O sa trimită cu siguranță alții dupa noi.
-Si unde o sa ne ascundem? întreb eu incruntandu-ma la aceasta idee.
-Mai sus pe munte, se afla o pestera. Câteva zile am putea sta acolo, iar dupa o sa vedem ce facem, ne sugerează Will.

Am căzut cu totii de acord ca asta e cea mai buna varianta pe care o avem, asa ca am inceput sa urcam pe cărare.
Dupa un timp care mie mi sa părut o vesnicie, am ajuns in fata unei scobituri in stâncă, nu mai mare decat un om.
Am intrat înăuntru. Acolo, era destul de spațios. Din tavan si podea se înălțau stalacnite. Totul era cuprins intr-un întuneric des, încât as putea pune pariu ca se afla si lilieci aici.
Nici unul dintre noi nu sa aratat prea încântat de ideea de a sta intr-o pestera, dar nu avem ce face.

----------------------------------------------------
Okay, deci următorul capitol o sa i-l postez dupa ce primesc păreri de la voi