Protectorii

Capitolul 10

Ma trezesc dintr-o data, din cauza unor zgomote puternice repetate. Cand ma dezmeticesc mai bine, imi dau seama ca sunt niște bătăi in geam.
Ma ridic somnoroasa din pat, si deschid geamul, iar Will intra in camera mea.
Will? Ce doamne caută aici? Si de ce a intrat tocmai pe geam?
Imi si puteam imagina cum arat, in pijamalele mele cu Minnie si cu parul ciufulit.
El mi-a aruncat un ranjet, iar eu încercând sa imi stăpânesc roșeața din obraji, am rostit:
-Ce cauti aici?
-Am venit sa te vad, spune el facandu-mi cu ochiul.
-Si nu puteai intra si tu ca oamenii normali, pe ușa?
-O, scumpo, in caz ca ai uitat, noi nu mai suntem normali de mult.
Am roșit si mai tare.
-Poate tu, mormai eu, dar știam ca avea dreptate. Oricum, de ce ai venit?
-Am aflat ceva ce cred ca ne-ar putea ajuta, asa ca ar fi mai bine sa verificam.
-Atunci, hai sa-i anunțam si pe restul.
-Ei au plecat deja la antrenamente. Deci, bănuiesc ca suntem dor noi doi.
-Si ce ar trebui sa verificam? întreb eu banuitoare
-Iti spun in mașina. Acum haide.
-Așteaptă sa ma schimb. Doar nu ai vrea sa vin in pijamale? i-l întreb eu, ridicând sugestiv din sprâncene.
Am plecat pana la baie, iar peste 5 minute, m-am intors in camera, găsindu-l pe Will stand pe pat.
Cand a vazut ca am venit,a deschis geamul, dupa care a sărit. Nu pot sa cred. Chiar nu este in toate mințile. A sărit de la etaj, ce Dumnezeu?
-Vi? a strigat el
-In niciun caz nu sar pe geam, am strigat eu înapoi.
-Haide, o sa te prind. Promit.
Pana la urma ce aveam de pierdut?
Nu stiu.... Sa zicem un picior, a rostit vocea ironica din capul meu.
Am ignorat-o, am închis ochii si am sărit.
M-am trezit înconjurată de niște brate puternice. Will mi-a ranjit, iar apoi m-a pus jos si ne-am îndreptat spre mașina.

**********

Mașina a oprit la marginea orașului, iar Will mi-a facut semn sa cobor.
Am urcat pe o cărare, pana sus pe o stâncă. De acolo de sus se putea vedea tot orașul. Era minunat.
-De ce m-ai adus pana aici?
-Vrei sa spui ca nu iti place? ma întreaba el dezamăgit.
-Nu am spus asta. Vroiam sa stiu motivul.
-Imi pare rau, dar o sa afli de-abia deseară. Oricum, garantez ca o sa iti placa. Pana atunci, trebuie sa căutam Grimoarul Protectorilor.
-Si ce ar vrea sa însemne asta? întreb eu nedumerita
-Este o carte, care aparținuse vechilor protectori, in care probabil, este trecută si o modalitate de distrugere a globului.
-Si de ce o căutam tocmai in pădure?
-Pentru ca inainte, acesta era locul de intalnire al nostru. Iar cartea se afla la poalele Stejarului.

Am pornit prin pădure. Lumina soarelui de dimineata pătrundea printre crengile copacului, aruncând umbre jucăușe pe solul inverzit.
Păsările cântau vesele in copaci, iar briza vântului, imi flutura prin par, oferindumi o senzației minunata, de plutire.
Totul in jur era linistit, iar liniștea aceasta era minunata.
Dupa un lung drum prin pădure, am ajuns la marginea luminisului. Will m-a luat de mana si m-a condus pana sub un stejar mare si bătrân, iar in trunchiul gros al acestuia, se afla o scorbura.
A bagat mana înăuntru, si a scos de acolo o carte mica, cu coperta prafuita, învelita in piele maro.
Ne-am asezat la umbra copacului, iar Will mi-a întins cartea zicând:
-Descide-o.
L-am ascultat, si am deschis cartea. Pe prima pagina era scris despre istoria Protectorilor. Am dat următoarea pagina unde scria despre armele umbra. Am citit câteva pagini, pana am ajuns la una care mi-a atras atenția. Chiar daca pagina era îngălbenita si veche, inca se putea zări desenul unui pumnal. Era același pumnal din cutiuta mamei. Am citit ce scria.
Jumătate arma de umbra, jumătate arma de lumina, pumnalul Alegent, este cea mai puternica arma. Poate sa ucidă atât un gardian cat si un demon.

I-am arătat lui Will ce scrie.
-Ar putea distruge si Globul, am spus eu.
-Poate, a spus Will meditând. Merita sa încercam. Dar maine.
-De ce maine? am întrebat eu nedumerita
-Pentru ca acum, trebuie sa afli motivul pentru care te-am adus aici.
Ne-am urcat in mașina, iar el a pornit motorul si am plecat. Stăteam cu fata sprijinita de geam, uitându-ma la peisajul de afara care se tot schimba. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in fata casei lui Cassy.
Will mi-a deschis ușa si mi-a aruncat unul dintre zâmbetele lui, dupa care am intrat.
Era întuneric, iar pana ca ochii sa mi se obisnuiasca, am auzit un cor de voci strigând:
-SURPRIZAA!!!