Protectorii

Capitolul 12

-Dar de ce nu? am întrebat eu cu tremur in glas.
-Chiar daca m-ati eliberat, a continuat Ny cu vocea ei blândă, sunt inca slăbită. Va trebui sa imi refac puterile.
-Dar dupa, o sa ne ajuti? a întrebat Cassy cu speranța in glas.
-Eu trebuie sa plec. Atât timp cat ramân in lumea voastră, Adonitii m-ar pute captura foarte ușor. Dar va voi lasa cheia aceasta, ne-a spus ea, arătând spre cheia de pe jos, proaspăt formată din lichidul din glob. Poate sa deschidă orice ușa. Sper ca vă va fi de folos. Intre timp, eu voi încerca sa va ajut, de unde voi fi.
-Nu uitati, ne-a mai spus ea. Daca rămâneti împreuna, sunteți mai puternici.
Si cu acestea, a dispărut intr-o explozie de lumina.

-Deci, ce vom face? întreb eu, punând întrebarea nerostita de toti
-Nu e evident? a întrebat Isabel nerăbdătoare. A spus ca cheia poate descuia orice ușa. Deci, o sa intram in Lumea de Jos.
-Are dreptate, a spus Will. Globul a fost distrus, deci puterile lor sunt slăbite. O vom putea salva cu siguranță pe mama ta, Mayra, a spus el, de data aceasta adresândumise numai mie.
-Pai, atunci ce mai asteptam? Hai sa pornim! ne îndeamnă Cassy entuziasmata.
-Nu trebuie sa ne grăbim, a avertizat-o Will. Avem nevoie de un plan. Cel mai bine ar fi sa ajungem acolo doar dupa ce se întuneca. Eu unul cred ca ar trebui sa plecam doar maine.
-De acord, a spus si Tim.
Am inceput sa discutam diferite planuri, vorbind despre cum vom ataca închisoarea, fiecare având alte ideei.
Intr-un sfârșit am căzut cu totii de acord, ca cel mai bine încercam sa ne furisam fara sa atragem atenția, iar cu puțin noroc, nu ar fi stiut nimeni ca am fost acolo.
S-a inserat, iar eu am inceput sa tremur de frig. Cassy, Isabel si Tim au hotărât sa plece, sa se mai uite peste harta, ca sa fie siguri ca totul v-a ieși cum trebuie.
Cum ei au luat mașina, Will s-a oferit sa ma conducă pana acasa. Am luat-o prin padure, aceeași padure prin care am trecut cand am venit aici. Dar acum, la plecare, totul părea diferit. Razele luni se strecurau printre frunze, luminand perfect chipul lui Will. Ochii de un albastru intens ieșeau in evidentă datorită parului negru ca smoala, iar pometii înălții se potriveau perfect cu gura lui. Acesta a observat ca ma uit la el, asa ca mi-am intors capul in fata, continuand sa mergem unul langa altul in liniște.
Chiar cand am ajuns in fata casei, Will ma prins de mana si m-a oprit. Mi-am inalțat capul spre el, intrebandu-ma ce sa intamplat. El doar s-a apropiat de mine si m-a sărutat pe frunte, dupa care a dispărut in noapte, lăsând in urma sa un ușor miros de menta.
Am înaintat in întunericul din fata, inca simțind furnicaturi pe piele, in locul in care buzele sale m-au atins.
Ajunsă in camera, m-am schimbat in pijama, dar cand am încercat sa dorm, nu am reușit. Toate gândurile mi se amestecau in minte, iar somnul refuza sa se faca simțit. Daca urma sa dam greș? Oare i-l voi pute salva si pe tata? Iar Will? Nu mai înțeleg ce se intampla intre noi. De fiecare data cand închid ochii, imi pătrunde in minte sclipirea ochilor lui.
Dupa multe foieli in pat, am reușit sa adorm. Am pătruns iar prin acea plapuma groasa, afundundu-ma tot mai adânc pe un tărâm necunoscut.
Nu stiu unde ma aflam. Cat vedeam cu ochii era doar alb. Dar era ceva in legătura cu asta care imi producea fiori.
Am auzit din nou vocea aceea, care imi îngheța sângele in vine. Vorbea, dar urechile mele nu puteau desluși ce spune. Nici unul dintre cuvinte nu avea sens. Am încercat sa ma mișc, sa fac ceva sa se oprească, dar la fel ca data trecută, parca eram lipita de pamant, iar gura mea refuza sa vorbească.

***************

Dimineata, m-am trezit cu o durere de cap, iar in minte imi persista amintirea unui vis, insa nu imi mai aminteam detalile.
Am coborât in fata casei, unde ma așteptau ceilalti. Erau toti, cu excepția lui Iz.
-Ce sa intamplat cu Isabel? am întrebat eu încurcată.
-Nu poate sa vina. Unul dintre Adoniti i-a strecurat praf de noapte in casa, iar acum are halucintii.
-Cee? Dar nu o putem lasa singura! Trebuie sa amânam.
-Nu-ti face griji. O sa ramân eu cu ea, a spus Tim. O sa încerc sa o ajut, insa singurul leac care o poate ajuta cu adevărat, se afla in Lumea de Jos.
-Care este? am întrebat eu, dornica sa aflu cat mai repede.
-Ironia sortii face ca leacul sa fie chiar Praful de noapte, insa trebuie amestecat cu praf de umbra.
-Atunci, vom face rost de el, spun eu hotărâtă.
Nici nu stiu de unde mi-a venit toată încrederea asta, insa ceilalti au încuviintat, asa ca m-am grăbit sa intru in mașina.
Drumul pana la prima dintre porțile Lumii de Jos, avea sa fie destul de lung. Opt ore cel puțin. Will e primul dintre noi care conduce, insa vom face cu schimbul. Acum ma aflu pe scaunul de langa el, privind in tăcere pe geam. Soarele tocmai răsare, luminand cerul in nuante de rosu si portocaliu. Toti suntem tăcuți si stresati, constienti de faptul ca nu putem face nici cea mai mica greseala.