Capitolul 19

2K 215 23
                                    

Holuri, holuri si iar holuri. Asta este tot ce vad. Incep sa cred ca ne-am rătăcit si in loc sa o luam spre ieșire, noi am luat-o in partea opusa.
Totuși, ii urmez pe ceilalti in liniște. La scurt timp se aud zgomot de pași. Ne ascundem in cea mai apropiată camera, si asteptam, intr-o bezna totala, sa treacă gărzile.
-Nu credeți ca ne-am rătăcit? întreb eu in șoaptă. Ieșirea e in partea cealaltă.
-Noi nu ne îndreptăm spre ieșirea principala, ci spre intrarea intr-unul din tuneluri. Pe acolo, o sa fim mai in siguranță.
Am încuviintat, iar Cassy mi-a pus o alta intrebare.
-De ce te ținea aici? Am observat ca te tratează chiar bine.
-Si eu eram uimita. Si cand l-am întrebat, mi-a spus ca o sa i-l ajut la o negociere, ce-o vrea sa mai însemne si asta.
Will m-a privit gânditor, de parca ar fi stiut exact ce inseamna cuvintele alea.
Am ignorat asta, si mi-am îndreptat atenția spre usa.
-Credeți ca putem ieși?
Tim a aruncat o privire pe holuri, dupa care ne-a facut semn sa iesim.
Am inceput sa alergam in liniște, strabatand alte culoare. Am ajuns in fata unei usi mici, simple, de lemn. Am scos cheia si am descuiat-o, iar ceilalti au intrat. Cand ma pregăteam sa Pășesc si eu înăuntru, am auzit o voce strigând:
-Mi sa părut ca vad miscari in capătul holului. Duceți-vă sa verificati!
Am auzit pașii gardienilor, îndreptându-se spre noi. Am închis repede usa, si m-am repezit pe culoar. De aici, se împărțea in doua, iar pe ceilalti nu ii mai vedeam. Am alergat repede pe drumul din dreapta. Am auzit usa deschizandu-se, insa am continuat sa merg. Am ajuns in sfârșit la un șir de trepte care duceau in sus, si am inceput sa le urc. Capul ma durea îngrozitor, iar toate gândurile mele se amestecau, nefiind in stare sa gândesc ceva coerent. Vedeam ca prin ceata, iar plămânii mei mai aveau puțin si explodau. Oare ce se intampla? Chiar cand încercam sa imi dau seama, mi-a apărut brusc in minte o amintire, din timpul cinei, cand mi sa părut ca l-am vazut pe Asher turnandu-mi ceva in pahar. Nenorocitul, mi-a pus ceva in băutura. Nu am mai apucat sa ma gândesc si la altceva, din cauza ca picioarele mi-au cedat, iar eu m-am prăbușit pe scari. Am simțit doua mâini cuprinzandu-ma si ridicându-ma de la sol. Am încercat sa ma zbat, insa nu mai aveam putere. Chiar inainte sa adorm complet, si ochii sa mi se închidă, am zărit doi irisi albastri, care ma priveau ingrijorati. Atunci am stiut ca sunt in siguranță, si am adormit, plutind spre plapuma groasa si incetosata.
Cadrul, de data aceasta, era unul înfiorător, pădurea fiind pustie, iar copacii complet dezbracati de frunze.
O umbra înainta printre copaci, înspre mine. Cum era de așteptat, nu am reușit sa fac nicio miscare. Tot ce puteam face, era sa privesc terifiata, cum umbra se apropie tot mai mult de mine.
Cand a ajuns in dreptul meu, mi-a prins fata intr-o stransoare de fier, mâinile ei cetoase, acoperindu-mi fata, si gura, impiedicandu-ma sa mai respir. Tot ce puteam face era sa privesc neajutorata, vroind din răsputeri ca Senzația de înec din plămânii mei sa dispară.
Am mai auzit un singur zgomot, un vaiet prelung, apoi totul a dispărut, in jurul meu fiind dor negru. Eram înconjurată din toate partile de o negura grea si apăsătoare, iar liniștea mormântala din jur era înfiorătoare.
M-am ridicat încet, iar cand ochii mei s-au obișnuit cu lumina, am putut observa 4 chipuri in întuneric, care păreau ingrijorate de ceva, si se certau in șoaptă.
Acum, daca as reuși sa imi amintesc ceva.
Insa chiar daca încerc, tot ce se intampla este ca ma aleg cu o durere de cap.
Arunc o privire mai atenta in jur, si observ ca suntem intr-o padure. Copacii înalții se intind deasupra capului meu, lăsând câteva raze ale lunii sa pătrundă, si sa ofere o lumina slăbuta in jur.
Siluetele aflate in jurul focului nu par sa observe ca m-am trezit. Ma îndrept spre ele, iar cand le zăresc chipurile, acel zid puternic, care ma ținea despartita de unele amintiri, a explodat in mi si mi de bucatele, permitandu-mi sa vad pe partea cealaltă.
Am mărit pasul, grabindu-ma sa ajung la ei.
-Mayra, izbucneste Cassy, esti bine? Nu așteaptă răspunsul meu, ci sare pe mine si ma trage intr-o imbratisare. O strâng si eu cat de tare pot, infiorandu-ma la amintirea lucrurilor de dinainte.
Dupa ce m-am eliberat din imbratisarea ei, m-am asezat langa foc, totii din jurul meu privindu-ma fix.
-May, iti mai amintești ceva, de dinainte sa leșini? ma întreaba Iz îngrijorată.
Ma concentrez , iar in minte imi apar câteva imagini incetosate.
Incuvintez, iar apoi le povestesc:
-Am auzit gărzile, si am intrat repede pe usa, doar ca voi nu mai erați. Nu mai aveam timp sa va caut, asa ca m-am repezit pe unul dintre holuri.
Apoi am inceput sa amețesc, din cauza ca la cina, Asher mia strecurat ceva in pahar.
-Noi te-am căutat. Am crezut ca ai intrat înaintea noastră, asa ca am plecat sa te cautam, dar nu erai, mi-a spus Isabel.
-Da, iar cand te-am gasit, a adăugat Will, erai deja leșinată.

Am observat ca ceilalti erau Obosiți, iar cum mie nu imi era somn am spus:
-Raman eu prima de veghe. Voi duceti-va sa dormiți!
Au fost câteva proteste, dar in final au fost de acord sa ma lase pe mine sa ramân de paza. Maine urma sa fie o si lunga. In fond, inca nu am ieșit din Lumea de Jos. Iar pana in lumea noastră, mai e cale lunga. M-am ridicat de pe busteanul pe care stăteam, si am inceput sa ma plimb in jurul focului, privindu-i pe ceilalti, care erau deja adormiți, strânsi unul in altul , in sacii de dormit.

---------------------------------------------------
Vreau sa va mulțumesc foarte mult, celor care imi cititi cartea, insa as aprecia daca mi-ati scrie si părerile voastre. Chiar vreau sa stiu ce credeți.
Deci, nu ezitați sa imi lăsați comentarii cu ce va place, si ce v-ati dori sa se schimbe.

ProtectoriiWhere stories live. Discover now