Protectorii

Capitolul 18

Ma aflu doar de 2 zile aici, si deja nu mai rezist. Ma tine închisă in ditamai palatul său, se comporta bine cu mine, imi da de mâncare si haine. Ce vrea sa faca? Nu mai înțeleg nimic. Daca sunt prizoniera, nu s-ar presupune ca trebuie sa stau in temniță? Nu ca mi-ar fi plăcut mai mult acolo, doar ca pur si simplu nu reușesc sa înțeleg.
Pe deasupra, mor de plictiseala. Sunt încuiată intr-o camera uriașă. Pereti sunt toti albi, in mijlocul camerei se afla un pat mare cu baldachin, cu așternuturi alb cu roz. Langa pat, se afla o măsuta alba de toaleta, cu o oglinda cu rama aurie.
M-am trântit pe pat, nemaisuportand sa ma tot plimb de colo- colo.
Pana la urma, va trebui sa ma obișnuiesc, doar asa va arata viata mea de acum incolo.
Un ciocanit la ușa, mi-a distras atenția. Am mormait un 'intra', iar in camera a intrat unul dintre slujitorii Adoniti ai lui Asher.
-Conducatorul Asher, va invita sa luați cina alături de el. Doriți sa ii transmiteți un raspuns?
Am accepta ivitatia. De fapt, nici nu prea era o invitatiei. Eram oricum obligată sa merg, insa puteam alege: calea frumoasa, sau cea grea.
M-am saturat de calea grea, asa ca am acceptat pur si simplu.
La ora 17:00, mi-a fost trimisa in camera o rochie alba, simpla, pana la genunchi. Am luat-o si am tras-o pe mine, stiind ca Asher se va aștepta sa o port. Mi-am pieptanat parul cu o perie, iar acum imi cade pe umeri in cascade de bucle. La 18:00 eram gata sa cobor la cina. Slujitorul care mi-a adus mai devreme invitata, a venit sa ma insoteasca. Mi-a deschis ușa, si mi-a facut semn sa înaintez pe hol. Dealungul acestuia erau atârnate tablouri, reprezanentand diferite peisaje înfiorătoare, la vedere cărora sângele mi-a înghețat in vene.
Ne-am oprit in capătul holului, in fata unei usi mari, duble. Doi slujitori au deschis-o, iar eu am intrat. Înăuntru, era pregătită o masa pentru 6 persoane, aranjata frumos, cu multe tacâmuri. Asher, aflat in capătul mesei, mi-a facut semn sa ma asez. M-am asezat cat mai departe de el, insa nu a părut sa i-l deranjeze.
Am așteptat sa ni se servească primul fel in liniște, si am inceput sa mănânc. Cand nu am mai suportat liniștea, am explodat, zicând:
-Ce dracu' vrei sa faci? De ce mai adus aici? întreb eu mai nervoasa pe timp ce trece.
Acesta imi arunca o privire ușor amuzata, apoi i-a o gura de suc, parca pentru a ma enerva mai mult.
-Te-am adus aici, ca sa imi ti companie. Pe deasupra, vreau sa fac un târg cu cineva, iar tu ma vei ajuta foarte mult la negociere. Nu iti place cum esti tratată? Pentru ca s-ar putea aranja.

Am clatinat din cap, mai hotărâtă ca niciodată in legătura cu faptul ca trebuie sa evadez.
Am terminat cina in liniște, iar dupa ce desertul a fost servit, m-am scuzat si am mers in camera. Pe drumul spre camera mea, am încercat sa memorez cat mai multe detalii care m-ar putea ajuta sa ies de aici.
Am observat ca paznicii care păzeau intrarea, si care erau in număr de 12, se schimbau o data la 30 de minute, ieșirea rămânând nesupravegheata aproximativ 20 de secunde.
O sa imi trebuiască un plan foarte bine pus la punct, daca vreau sa ies de aici.
Ajunsă in camera, mi-am luat rucsacul meu. Mi-am pus o lanterna, apoi am verificat daca cheia era acolo unde am lăsat-o ultima data. Din fericire da. M-am îndreptat spre baie, unde mi-am aruncat jos rochia de pe mine, si mi-am tras blugii mei vechii negri, mi-am luat un pulover negru, si mi-am încaltat ghetele.
Parul mi l-am prins intr-un coc, ca sa nu ma încurce atunci cand voi fi nevoită sa alerg.
Am de gând sa ies de aici. Dupa ce se întuneca, va fi momentul perfect.

*************

Ma pregătesc sa ies din camera, cand aud pași pe hol. Imi trag o palma mintala si insfac vaza de pe noptieră. Ma poziționeze in spatele usii si astept. Aud o voce soptind ceva in întuneric, iar apoi ușa camerei mele se deschide. Este întuneric, asa ca nu pot sa vad chipul celui care a intrat, dar nu contează. Ridic mana si încerc sa ii dau cu vaza in cap, dar acesta este mai rapid, si ma prinde de încheietura, imobilizanduma. Ma pregăteam sa tip, cand o alta mana imi astupa gura.
Ma trage in camera, dupa care Inchide usa.
Cineva aprinde lumina, si pot sa vad in sfârșit chipul celui pe care vroiam sa i-l lovesc. La vederea acestuia mi se opreste respiratia. Nu pot sa cred. E Will. El chiar vorbea serios, cand spunea ca o sa ma salveze. Cea care mai astupat gura cu mana era Isabel, iar in spatele ei se afla Cassy. Tim se afla langa usa, ținând de șase.
-May, esti bine? izbucneste Cassy imbratisandu-ma.
Nu apuc sa raspund ca sunt sufocata cu o alta imbratisare, de data asta din partea lui Isabel. Le-am asigurat ca sunt bine, apoi mi-am îndreptat privirea spre Will. Acesta ma examina din cap pana in picioare, parca vrând sa se asigure ca sunt întreaga.
A înaintat si m-a îmbrățișat si el, dându-mi un sărut pe frunte.
-Spune-ne, ce sa intamplat? Cum te-a tratat? ma asalteaza Isabel cu intrebari.
-Puteti lasa întrebările pe mai tarziu, cand vom fi in afara oricărui pericol? ne striga Tim in șoaptă. Doar nu vrem sa fim prinși.
Incuvintam, si iesim pe usa, in întunericul holului, înaintatand printre umbre.
Nu pot sa cred. Prietenii mei se afla aici. Au venit pentru mine. Inima imi face un mic salt de bucurie, la gândul asta.
Stiu ca ma pot baza pe ei in orice situație. Sper doar sa iesim cu bine din toată chestia asta.