Protectorii

Capitolul 5

Ne aflam la sediul de antrenamente, vorbind despre ce sa intamplat.

-Cum putem sa gasim incuietoarea? intreaba Isabel.

-Nu stiu,poate ar trebui sa cautam alt Adonit caruia sa ii punem intrebari.

-Nu,ofteaza Cassy,asa nu o sa ajungem nicaieri.

-Cassy are dreptate,spune si Will.

-Stati,am o idee,zic eu dintr-o data si sar din scaun.

-Ce idee? intreaba Will curios.

-Va mai amintiti scrisoarea?

Toti incuvinteaza,iar eu continui:

-Mama a spus sa il caut pe Lucke,pentru ca el stie ce s-a intamplat,asa ca poate ne poate spune ceva despre incuietoare si ce inseamna.

-De fapt,e o idee foarte buna,spune TIm, dar mai rămâne o singura problema: daca tu nu il cunosti,cum o sa il gasim?

-M-am gandit si la asta. Avand in vedere ca Lucke si mama erau prieteni, ar trebui sa aiba numarul lui,asa ca o sa merg la mine acasa si o sa ii caut telefonul.

-Bine,dar nu mergi singura,spune Will. Vin cu tine.

************

Ajunsă in fata casei mele, am fost
nevoită sa imi fac curaj sa intru. Cand am deschis ușa am vazut exact ceea ce ma așteptam: toate lucrurile erau sparte sau rupte, iar din tavan se desprindeau bucati imense.
Am încercat sa imi fac loc prin grămada de lucruri, pana am ajuns intr-un loc mai liber. Eu am inceput sa caut la parter, iar Will a mers la etaj. Dupa mai bine de 20 de minute de căutat nu am gasit nimic. Chiar cand ma pregăteam sa renunț, am gasit sub masa caseta de bijuterii a mamei. Am incercat sa o deschid, dar era incuiata. Am băgat-o in geanta, chiar cand l-am auzit pe Will coborând.
-Ai gasit ceva? l-am întrebat eu.
-De fapt, chiar am gasit, mi-a spus el fluturandu-si mana in care ținea un telefon prin fata mea.
-Da-l încoace, am spus eu.
Am căutat prin toată agenda mamei si totuși nu am gasit nici un Lucke, dar mi-a atras atenția un nume.
De fapt erau trecute doar doua initiale: H.L. , dar cand am verificat poza contactului, l-am recunoscut pe omul cu care vorbea mama in bucătărie.
-Asta trebuie sa fie numărul, ii spun eu lui Will.
-Grozav, atunci hai sa i-l sunam.
Am sunat, iar dupa al doilea apel, mi-a raspuns o voce de bărbat:
-Mary? Esti bine? Am încercat sa dau de tine dar nu am reușit, asa ca eram îngrijorat.
-Umm, de fapt sunt Mayra, fata ei. Mama a dispărut.
-Aha, înțeleg. Ma temeam ca o sa se întâmple asta.
-Ma gândeam daca ne putem intâlni. Mama a spus ca tu imi poti explica ce sa intamplat.
-Desigur. Poti veni la cafeneaua din centru, la ora 15:00?
-Da. Este in regula daca mai aduc pe cineva cu mine?
-Da, sigur. Ne vedem acolo.
Si cu asta mi-a închis telefonul.
-Se pare ca mergem in oras, spune Will cu un zâmbet strengaresc pe buze.
-Defapt, eu merg si Cassy. Tu nu.
-Nu ma poti lasa acasa, spune el bosumflat ca un copil de 5 ani.
-Imi pare rau, dar Cassy e mai puțin intimidanta, asa ca o iau pe ea.
-Deci vrei sa spui ca sunt intimidant? spune el apropiindu-se de mine.
-Chiar nu avem timp de glume, spun eu reprezindu-ma spre ușa. Avem multe de facut. Si trebuie sa începem prin a da vestea grupului.
-Daca tu zici.
Puteam sa jur ca si-a dat ochii peste cap cand a facut remarca asta, chiar daca era in spatele meu.

-Emotionata? intreaba Cassy.
-S-ar putea spune si asa, murmur eu.
-Atunci, sa intram.
L-am vazut pe Lucke la o masa, in spatele incaperii, ne-am indrepat intr-acolo si l-am salutat.
-Ma bucur sa te cunosc,Mayra. Iar ea este...?
-Sunt Cassy, prietena Mayrei, spune ea.
-Din cate vad, se pare ca ai intrat deja in cerc, imi spune el cu privirea atintita spre mana mea.
-Da, dar suntem aici ca sa te intrebam ceva. Incercam sa o gasim pe mama, asa ca este foarte important.
-Desigur, cum va pot ajuta?
I-am povestit pe scurt intamplarea, iar dupa ce am terminat de relatat, ne-a spus:
-Ceea ce cautati voi, nu este o usa. Inelul, intradevar este o cheie, dar este pentru o cutiuta de bijuteri.
Tot ce va pot spune este ca inauntrul acelei cutii veti afla raspunsul.
-Ăăă, cutia asta este cumva din lemn cu un model de trandafiri auriti?
-Da,daca tin bine minte, da. De ce?
-Mi s-a parut ca am vazut-o undeva. Iti multumesc mult pentru ajutor, dar acum trebuie sa plecam. La revedere!
Cassy mi-a aruncat o pivire ciudata, dar m-a urmat.
-Ce s-a intamplat? m-a intrebat cand am ajuns afara.
-Caseta de care zicea... O am.
-Ce?
-Am gasit-o azi, cand cautam telefonul mamei.
-Dar de ce l-ai mintit?
-Din cauza ca imi ascundea ceva. Nu imi pot da seama ce, dar oricum nu cred ca putem avea incredere in el.
-Hai sa ii chemam si pe restul la sediu si sa vedem ce facem cu caseta, a propus Cassy.
Am incuvintat, si am urcat in masina, indreptandu-ne spre ceilalti.

*************

-Deci, ce ati aflat? ne intreaba Will.
Le-am povestit si lor ce am aflat, iar dupa am scos caseta de bijuterii din geanta si am asezat-o pe masa.
-Ce facem cu ea? O deschidem? a intrebat nerabdatoare Isabel.
-Da, eu zic sa o deschidem.
Am scos inelul si am luat caseta in mana. Am gasit incuietoarea,care avea forma diamantului si am potrivit inelul in ea.
Cutia s-a deschis si i-am ridicat capacul.
Inauntru se aflau niste scrisori, cu numele meu pe ele, o harta cu niste insemnari si locatia unui oras incercuita cu marker si un pumnal,a carui lama sclipea, iar teaca era incrustata cu diamante.
M-am uitat uimita la toate aceste lucruri, iar Cassy a fost prima care a vorbit:
-Doar atat este? Cum ne-ar putea ajuta lucrurile astea.
Nimeni nu a raspuns, insa Will a luat harta si a inceput sa se uite peste ea. Dupa o pauza destul de lunga a spus:
-Harta asta chiar ne-ar putea fi de ajutor. Uitati, aici, ne arata el portiunea incercuita, se afla una dintre intrarile in Lumea de Jos.
-Dar cum ramane cu scrisorile? Nu le citim? intreaba Tim.
-Din moment ce sunt pentru Mayra, ea ar trebui sa le citeasca, iar daca vrea ni le va arata si noua.
I-am multumit din priviri, iar dupa am spus:
-Acum suntem cu totii obositi. Cel mai bine mergem acasa si ne reintalnim maine sa vedem ce facem.
Cu totii au fost de acord cu propunerea mea, asa ca am mers acasa impreuna cu Cassy.
Am intrat in camera mea, am scos cutia si am inceput sa citesc scrisorile.