Protectorii

Capitolul 30

Nu stiu care a fost motivul pentru care m-am trezit. Se poate sa fi fost de vina liniștea stranie, sau probabil poziția incomoda in care stăteam. Oricum, m-am ridicat din pat, si mi-a luat cateva secunde sa realizez ca nu ma aflu la mine in camera. Panicata, am inceput sa ma uit in jur, văzând doar pereti. Pereti înalți si gri.

Apoi, mi-au revenit brusc in minte imagini de noaptea trecută. Dormeam, cand am fost trezita de un zgomot. M-am ridicat sa vad de unde se aude. Părea ca de jos, asa ca am coborât. In sufragerie totul părea in regula, iar pe cand ma îndreptăm spre camera lui Tim, ca sa i-l întreb daca a auzit si el, am simțit o lovitura puternica in cap, iar apoi.... Nimic. Nu mai imi amintesc nimic de dupa.
Am inceput sa caut frenetic o ieșire, insa singura din camera era o usa mare, metalică, care probabil cântăreaste vreo tona. Mi-am încercat norocul, insa era încuiată. Normal, cum sa ma drept la altceva? Cine m-a adus aici cu siguranță s-a asigurat si ca voi rămâne.

Renunțand la a mai caută o ieșire, m-am prăbușit pe podeaua rece, adunandu-mi picioarele la piept si strangandu-mi mâinile in jurul lor. Un nor uriașă de intrebari imi plutea in minte, si din păcate nu aveam raspuns pentru nici una din ele. Unde ma aflu?Cine m-a adus aici? Si cel mai important:de ce?
Frustrata, am inceput sa strig. Ma gândeam ca poate ma va auzi cineava si va veni sa vadă ce se intampla. Insa nimic. In scurt timp am renunțat si in a tot trage de usa. Am fixat cu privirea unul dintre peretii mari si am ramas asa pentru, ei bine, nu stiu pentru cat timp. Dupa părerea mea au fost cateva zile, insa se poate sa fi fost doar cateva ore, sau chiar minute.
Dupa tot acest timp, in care am crezut practic ca o sa înnebunesc, am auzit gălăgie. Mai multe zgomote, si toate veneau din spatele marii usi de metal.
Cu o mișcare brusca am fost in picioare, si m-am lipit de unul dintre pereti, nestiind la ce sa ma astept.
Cu un scârțâit metalic, usa s-a deschis, iar in încăpere a intrat Chris. Am răsuflat usurata, iar întrebările au țâșnit ca un uragan din gura mea.
-Nici nu ma sti cat ma bucur ca ati venit. Cand am vazut ca nu mi-a raspuns, am adăugat: Unde sunt ceilalti?
Nici de data aceasta nu mi-a raspuns. Doar stătea neclintit in usa si ma privea.
-Nu înțeleg, am spus eu foarte derutata. Ce se intampla?
Abia cand am vazut ranjetul de pe buzele lui am înțeles. El nu a venit sa ma salveze, deoarece el e cel care m-a răpit.
Am inceput sa suflu mai greu, iar ochii mei s-au bulbucat aproape iesindu-mi din orbite. Nu pot sa cred. Am avut încredere in el. Nici macar nu înțeleg de ce.
-De ce? soptesc eu cu glas stins. De ce ai facut asta?
-Am facut ce? întreaba el ranjindu-mi obraznic.
Sclipirea din ochii lui aducea a nebunie curată, si sa fiu sincera ma cam temeam de el, insa mi-am adunat si ultima fărâmă de curaj si i-am raspuns.
-Stii prea bine, spun eu dându-mi ochii peste cap. M-ai răpit, m-ai închis aici.
-Ce pot sa spun?! Ma plictiseam.
Am strans din dinti.Ma infuria la culme atitudinea lui.
-Adevăratul motiv! am spus eu încercând sa imi controlez furia.
-Dar de ce te grabesti? Avem timp pentru toate mai tarziu.
A dat sa iasă din camera, insa l-am prins se brat si i-am spus:
-Cred ca merit sa stiu de ce m-ai adus aici.
-Prea bine, a spus el, insa nu o sa iti placa. Asta, a spus el, arătând spre tatuajul de pe mana sa, simbolizează puterea Demonilor. Daca reușesc sa o dobândesc, o sa fiu aprope invincibil.
-Si totuși, nu înțeleg ce legătura are cu mine.
-Vezi tu, pentru a-mi primi puterile, trebuie sa fac un ritual. Iar in cadrul acestuia, este nevoie de un sacrificiu. De cel al unui Protector foarte puternic.
-Poftim?
-Nu-mi spune da nu ti-ai dat seama, spune el ranjind sarcastic. Poti sa faci o grămada de lucruri, pe care ceilalti nu pot. Si tocmai de aceea am nevoie de tine.
-Si ce? Ai de gand sa ma omori? Nu pot sa cred. Esti un monstru!
-Pai, punând problema astfel, chiar o faci sa sune groaznic. Oricum, in alta ordine de ideei, asta este exact ceea ce am de gand sa fac.
Si spunând asta, s-a intors pe calcaie si a părăsit camera. Am auzit zgomotul unor lacate puse, iar apoi liniște.
Nu pot sa cred. Sunt mai confuza decat eram inainte. O sa ma omoare? Nu m-as fi așteptat la asa ceva din partea lui niciodată. Acum, daca ma gândesc mai bine, este posibil ca el sa fi fost cel care mi-a pus trandafirul in camera. Si tot el cel care a scris mesajul pe perete, si....desigur,cum am putut sa fiu asa de proasta? Cu siguranță el e cel care a furat pumnalul. Era singurul care mai era in camera cu noi, si era momentul oportun sa o faca.
Cu alte cuvinte, ne-am lăsat cu totii dusi de nas. Ceilalti cu siguranță vor încerca sa ma caute, insa sunt sigura ca, Chris m-a ascuns destul de bine. Iar cand in sfârșit m-ar găsi, as putea fi moarta. La gândul acesta, mi s-a pus un nod in gat.
Nu. Asta nu se va intampla. In ziua ritualului, voi aștepta pana ce ma scoate de aici, iar dupa, voi găsi o cale sa evadez. Trebuie sa fie pe undeva o ieșire din acest loc infernal. Si o voi găsi. Asta daca nu cumva ma aflu in centrul pamântului, imi spun eu descurajata.